ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5210/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin plângerea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 4 decembrie 2012,

contestatoarea T.F. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța

în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA, să dispună anularea

procesului-verbal de contravenție seria R12 nr. 0444970 încheiat la data de 14

noiembrie 2012 și exonerarea sa de plata amenzii aplicate.

În motivarea

plângerii, petenta a arătat că autovehiculul înmatriculat sub nr. X, care a

circulat la data de 26 octombrie 2012 pe DN2 km 115+80 m, loc. Mărăcineni, jud.

Buzău fără a deține rovinietă valabilă, nu-i mai aparține, fiind vândut înainte

de data constatării contravenției.

Prin încheierea de

ședință din 15 februarie 2013, Judecătoria Buzău a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Instanța a reținut că

potrivit art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată

prin Legea nr. 2/2013 "plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de

constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul." Aceste

dispoziții fiind procedurale sunt de imediată aplicare.

După cum rezultă din

cuprinsul procesului-verbal de contravenție, contravenienta are domiciliul în

orașul Buftea, județul Ilfov, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei

Buftea.

La data de 21 martie

2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea care, la termenul

din 3 septembrie 2013, a invocat din oficiu excepția de necompetență

teritorială.

Prin Sentința civilă

nr. 4986 din 3 septembrie 2013, Judecătoria Buftea a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în

favoarea Judecătoriei Buzău. A constatat ivit conflictul negativ de competență

și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este

plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de

aplicare a sancțiunilor contravenționale prin care a fost contestat

procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria R12 nr.

0444970 încheiat la data de 14 noiembrie 2012, întocmit de intimata

C.N.A.D.N.R. - SA.

Prin procesul-verbal

încheiat la data de 14 noiembrie 2012, la sediul agentului constatator, s-a

reținut că la data de 26 octombrie 2012, pe DN2 km 115+80 m, Mărăcineni, jud.

Buzău, vehiculul cu nr. de înmatriculare X, aparținând d-nei T.F. a circulat

fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea foto.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale

aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2)

care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

"prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea,

însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce

la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul".

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este

cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar,

distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul

Dispoziții tranzitorii și finale: "procesele în primă instanță, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de

judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a

competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce

cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) "Recursurile aflate pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit

prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de

apel" și (3) "Procesele în curs de judecată în primă instanță în

materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în

vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei

legi, sunt de competența tribunalelor, se trimit la tribunale."

Drept urmare, din

interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în

materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie

contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia

contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această

materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept

public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a

fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc

modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios

administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare

extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică

numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare

a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță,

plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de

aplicare a sancțiunilor contravenționale a fost introdusă anterior adoptării

Legii nr. 2/2013, la data de 4 decembrie 2012. Locul săvârșirii contravenției

reținute în sarcina petentului a fost DN2 km 115+80 m, loc. Mărăcineni, jud.

Buzău, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Buzău, așa încât această

instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din

O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale

reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce

preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Buzău, în

favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - GV