ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4193/2013

Deliberând, în condițiile

art. 256 C. proc. civ.,

asupra

conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Constanța la data de 13 decembrie 2011, contestatoarea SC C.C. SRL a solicitat instanței

ca, prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.

SA, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție încheiat la data de 21

noiembrie 2011 și exonerarea sa de plata amenzii aplicate. În subsidiar, a solicitat

înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea plângerii,

petenta a arătat că la data de 29 iulie 2011 a achiziționat o rovinietă, ulterior

săvârșirii presupusei fapte ce constituie contravenție, aspect ce relevă buna-credință

a societății reclamante și că la dosar nu se regăsește foto ce probează săvârșirea

faptei, așa încât fapta sancționată drept contravenție este inexistentă.

Prin sentința civilă

nr. 5763 din 4 aprilie 2012, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Buftea, județul Ilofv.

Primind dosarul, Judecătoria

Buftea a constatat că fapta a fost săvârșită în circumscripția Judecătoriei Cornetu,

județul Ilfov și a înaintat cauza acestei instanțe, spre competentă soluționare.

La data de 31 ianuarie

2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu care, la termenul

din 27 mai 2013, a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială.

Prin sentința civilă

nr. 4128 din 27 mai 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale

și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Constanța.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului

către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului

de competență.

Cu privire la conflictul

negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este plângerea

contravențională prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare și sancționare

a contravenției încheiat la data de 21 noiembrie 2011, întocmit de

intimata

C.N.A.D.N.R. SA.

Prin procesul-verbal încheiat

la data de 21 noiembrie 2011, la sediul agentului constatator, s-a reținut că la

data de 27 mai 2011, pe autostrada A2 km 12+450 m, G., județul Ilfov, vehiculul

aparținând SC C.C. SRL a circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se

cu imaginea foto.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări

O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G.

nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 (...) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a

contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul contravenientul.”

Această normă de competență

teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea

a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal”, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor

art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii

și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi.”

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze

se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării

în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată

în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data

intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit

prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.”

Drept urmare, din interpretarea

teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din

Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională,

prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia

contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată,

prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece

prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală,

contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări

sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă,

în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele

reținute, dispozițiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor

în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013,

nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea

contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de

13 decembrie 2011. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului

a fost autostrada A2 km 12+450 m, G., județul Ilfov, zonă situată în circumscripția

Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță este competentă să soluționeze

cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul

absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce preced,

soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Cornetu, în favoarea căreia

urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie

2013.