ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 631/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 631/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului negativ de competență
de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I.
Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei
Fetești la data de 6 iunie 2012, sub nr. 5615/229/2012, petentul D.F.T. a formulat
plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție din 15
mai 2012, încheiat de C.N.A.D.N.R. SA, solicitând anularea acestuia ca nelegal și
netemeinic și exonerarea sa de la plata amenzii aplicate.
Prin sentința civilă nr. 1494 din 21
martie 2013 Judecătoria Fetești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată
din oficiu, și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei Cornetu.
Hotărârile care au generat conflictul
negativ de competență.
Prin sentința civilă nr. 4344 din 4
iunie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată
din oficiu, și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei Constanța,
cu motivarea că, în temeiul art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, raportat la
art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002, această ultimă instanță a devenit competentă
să soluționeze plângerea ce face obiectul dosarului, întrucât domiciliul contravenientului
se află în circumscripția acestei instanțe, iar aceste norme sunt de imediată aplicare,
inclusiv în cazul proceselor în curs de soluționare.
Prin sentința civilă nr. 10878 din data
de 10 septembrie 2013, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale
a acestei instanțe invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
S-a constatat ivit conflictul negativ de
competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această soluție, instanța
a reținut că, dispozițiile art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013
nu sunt incidente în cauză.
A mai reținut că potrivit dispozițiilor
art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind competența în materie contravențională,
plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei
circumscripție a fost săvârșită contravenția.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra
conflictului negativ de competență
Argumente de fapt și de drept relevante.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează
a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu
dispozițiile legale incidente cauzei.
În fapt, se reține că la data de 15
mai 2012 a fost întocmit procesul-verbal de contravenție, prin care s-a reținut
săvârșirea de către petent a contravenției constând în aceea că a circulat cu autovehiculul
fără a deține rovinietă valabilă.
Înalta Curte, constată că prezentul litigiu
a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 6 iunie 2012, anterior
intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ale cărui dispoziții potrivit dispozițiilor
art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.
Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor
art. III din Legea nr. 2/2013 „Prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări și completări
prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea,
însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce
la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”
De asemenea, se reține că dispozițiile
art. XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora (1) Procesele în prima instanța,
precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs
de judecata la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței
instanțelor legal investite se judeca de instanțele devenite competente potrivit
prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situațiilor
expres reglementate în acest articol.
Astfel, textul de lege expus anterior menționează
că modificarea de competență se aplică doar proceselor în primă instanță, precum
și căilor de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, regula derogatorie
prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului
administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională,
având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție clară între cele două tipuri
de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia legi, din denumirea Secțiunii
a 2-a, intitulată „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională
și în materia contenciosului administrativ și fiscal”.
De asemenea, Înalta Curte reține că prevederile
alin. (1)-alin. (4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea
existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de
degrevare administrativă doar în ceea ce privește litigiile aflate în fond la curțile
de apel și în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, în materia contenciosului
administrativ și fiscal.
Pentru aceste considerente, se constată
că schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce privește
soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenție
întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la
data intrării acesteia în vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare
de instanța competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, și anume
de judecătoria de la locul săvârșirii contravenției.
Cum din procesul-verbal de contravenție
rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului este localitatea
Glina, instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Cornetu.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere considerentele expuse,
în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei privind pe D.F.T. în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R. SA în favoarea Judecătoriei
Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,
11 februarie 2014.