ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 91/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 09 septembrie 2011 sub nr. 23526/212/2011, petenta SC A. SRL a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție încheiat la data de 12 august 2011 de C.N.A.D.N. SA, solicitând anularea acestuia ca nelegal și netemeinic și exonerarea sa de la plata amenzii aplicate. Prin Sentința Civilă nr. 51 din 06 ianuarie 2012, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei Cornetu, întrucât în baza art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001 competența aparține instanței în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență. 2.1. Prin Încheierea din data de 21 martie 2013, Judecătoria Cornetu a trimis dosarul pe cale administrativă spre soluționare Judecătoriei Constanța cu motivarea că, în temeiul art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, raportat la art. 101 din O.G. nr. 15/2002, această ultimă instanță a devenit competentă să soluționeze plângerea ce face obiectul dosarului, întrucât domiciliul contravenientei se află în circumscripția acestei instanțe, iar aceste norme sunt de imediată aplicare, inclusiv în cazul proceselor în curs de soluționare.

2.2. Prin sentința civilă nr. 12852 din data de 29 octombrie 2013, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, dispozițiile art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză. A mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind competența în materie contravențională, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante. Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei. În fapt, se reține că la data de 12 august 2011 a fost întocmit procesul-verbal de contravenție, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției constând în aceea că a circulat cu autovehiculul fără a deține rovinietă valabilă. Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 09 septembrie 2011, anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, ale cărui dispoziții potrivit dispozițiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.

Apreciază Înalta Curte că este eronată invocarea de către Judecătoria Cornetu a dispozițiilor art. 10 1 introdus prin art. 3 din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul." În acest sens, se reține că dispozițiile art. 23 din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora (1) Procesele în prima instanța, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecata la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite se judeca de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situațiilor expres reglementate în acest articol.

Astfel, textul de lege expus anterior menționează că modificarea de competență se aplică doar proceselor în primă instanță, precum și căilor de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia legi, din denumirea Secțiunii a 2-a, intitulată „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”.

De asemenea, Înalta Curte reține că prevederile alin. (1) - (4) ale art. 23 din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce privește litigiile aflate în fond la curțile de apel și în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, în materia contenciosului administrativ și fiscal. Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de contravenție întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia în vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanța competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, și anume de judecătoria de la locul săvârșirii contravenției. Cum din procesul-verbal de contravenție rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului este loc. Glina, Jud. Ilfov, instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Cornetu. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe SC A. SRL și C.N.A.D.N.R. în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2014.