ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 91/2014

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 09 septembrie 2011

sub nr. 23526/212/2011, petenta SC A. SRL a formulat plângere contravențională

împotriva procesului verbal de contravenție încheiat la data de 12 august 2011

de C.N.A.D.N. SA, solicitând anularea acestuia ca nelegal și netemeinic și

exonerarea sa de la plata amenzii aplicate.

Prin Sentința Civilă nr. 51 din 06 ianuarie 2012,

Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din

oficiu și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei Cornetu,

întrucât în baza art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 competența aparține

instanței în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția.

negativ de competență.

2.1. Prin Încheierea din data de 21 martie 2013,

Judecătoria Cornetu a trimis dosarul pe cale administrativă spre soluționare

Judecătoriei Constanța cu motivarea că, în temeiul art. 23 alin. (1) și (4) din

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, raportat la art. 101 din O.G. nr. 15/2002, această ultimă

instanță a devenit competentă să soluționeze plângerea ce face obiectul

dosarului, întrucât domiciliul contravenientei se află în circumscripția

acestei instanțe, iar aceste norme sunt de imediată aplicare, inclusiv în cazul

proceselor în curs de soluționare.

2.2. Prin sentința civilă nr. 12852 din data

de 29 octombrie 2013, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței

teritoriale a acestei instanțe invocată de instanță din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență

și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a

reținut că, dispozițiile art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt

incidente în cauză.

A mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind competența în materie contravențională,

plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a

cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a

pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu

dispozițiile legale incidente cauzei.

În fapt, se reține că la data de 12 august 2011

a fost întocmit procesul-verbal de contravenție, prin care s-a reținut

săvârșirea de către petentă a contravenției constând în aceea că a circulat cu

autovehiculul fără a deține rovinietă valabilă.

Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a

fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 09 septembrie

2011, anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, ale cărui

dispoziții potrivit dispozițiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute

după intrarea acestuia în vigoare.

Apreciază Înalta Curte că este eronată

invocarea de către Judecătoria Cornetu a dispozițiilor art. 10

1

introdus prin art. 3 din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la

dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002,

cu modificările si completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la

judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul."

În acest sens, se reține că dispozițiile art.

23

din Legea nr. 2/2013, potrivit

cărora

(1) Procesele în prima

instanța, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ

și fiscal, în curs de judecata la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite se judeca de

instanțele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie

interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situațiilor expres

reglementate în acest articol.

Astfel, textul de lege expus anterior

menționează că modificarea de competență se aplică doar proceselor în primă

instanță, precum și căilor de atac în materia contenciosului administrativ și

fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în

cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac

parte și litigiile din materie contravențională, având în vedere că Legea nr. 2/2013

face o distincție clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese

chiar din conținutul acesteia legi, din denumirea Secțiunii a 2-a, intitulată

„Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal”.

De asemenea, Înalta Curte reține că

prevederile alin. (1) - (4) ale art. 23 din Legea nr. 2/2013 sunt corelate,

între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a

aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce privește litigiile

aflate în fond la curțile de apel și în recurs la Înalta Curte de Casație și

Justiție, în materia contenciosului administrativ și fiscal.

Pentru aceste considerente, se constată că

schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce privește

soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de contravenție

întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată

la data intrării acesteia în vigoare, acestea urmând să fie judecate în

continuare de instanța competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001,

și anume de judecătoria de la locul săvârșirii contravenției.

Cum din procesul-verbal de contravenție

rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului este

loc. Glina, Jud. Ilfov, instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Cornetu.

Având în vedere considerentele expuse, în

temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe SC A. SRL și C.N.A.D.N.R. în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14

ianuarie 2014.