ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 466/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 16437 din 22 octombrie 2012, Judecătoria Constanța, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției se soluționează de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, această dispoziție neputând fi înlăturată de părți, având caracter de ordine publică și că din procesul-verbal de contravenție rezultă că vehiculul aparținând d-lui C.G.

a circulat fără a deține rovinietă valabilă pe A2 km12 + 450 m, G., județul Ilfov, locul săvârșirii contravenției aflându-se în circumscripția Judecătoriei Cornetu. Prin sentința civilă nr. 4547/2013 din 10 iunie 2013, Judecătoria Cornetu, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cornetu a reținut, în esență, că, deși potrivit art. 32 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, având în vedere intrarea în vigoare la data de 15 februarie 2013 a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Judecătoria Cornetu nu mai este competentă a judeca prezenta cauză, întrucât sediul petentului din cauza dedusă judecății se află în localitatea Constanța, acesta fiind în circumscripția Judecătoriei Constanța. Pentru aceste motive, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cornetu și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Constanța.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 22 C. proc. civ., Judecătoria Cornetu a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, care, prin încheierea nr. 3299 din 15 octombrie 2013, a scos cauza de pe rol și a trimis-o secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre competentă soluționare. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Prin procesul-verbal de contravenție din 16 august 2011, întocmit de agentul constatator din cadrul C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N., petentul C.G. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 750 RON. S-a constatat că la data de 5 martie 2011, vehiculul aparținând petentului a circulat pe autostrada A2 Km 12+450 m, în localitatea G., județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă. Din procesul-verbal rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost autostrada A2 Km 12+450 m, în localitatea G., județul Ilfov, situată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu.

Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 12 iunie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere al instanței competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din noul C. proc.

civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare și că, prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013. Înalta Curte apreciază că în situația specială a stabilirii competenței normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situația în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea art. 10 1 în acest act normativ.

Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței legal investite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”, Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii în Secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată „Modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”.

Pe cale de consecință, dispozițiile art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravențională întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013. Raportat la circumstanțele cauzei, față de prevederile legale susmenționate, Înalta Curte constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului este localitatea G., județul Ilfov, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această judecătorie.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul C.G. și pe intimata C.N.A.D.N.R. în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.