ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3330/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria

Constanța la 6 iunie 2012, petentul S.F. a contestat procesul verbal de contravenție

din 10 aprilie 2012 emis de intimata C.N.A.D.N.R. SA-C. prin care a fost amendat

cu suma de 225 RON pentru încălcarea prevederilor art 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002.

Judecătoria Constanța, prin sentința civilă

nr. 17161 din 2 noiembrie 2012, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei

instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Cornetu, reținând că locul săvârșirii contravenției se află în raza teritorială

a localității G., ce intră în circumscripția Judecătoriei Cornetu.

Prin sentința civilă nr. 2408 din 8

aprilie 2013, Judecătoria Cornetu

a

constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta

Curte de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra acestuia, reținând că, în prezenta

cauză se pune problema interpretării dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea

nr. 2/2013 și implicit, a aplicării în timp a legii.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este plângerea contravențională

prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției

din 10 aprilie 2012, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - SA.

Prin procesul verbal s-a reținut că la

data de 16 iunie 2011, pe autostrada A2 km 12+450 m G. jud. Ilfov, vehiculul aparținând

petentului ar fi circulat fără a deține rovinieta valabilă.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării

plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare

a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin

art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de

copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul "

Această normă de competență teritorială

derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a

din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII

alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și

finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ șifiscal în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin. (2) și (3) din art.

XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1),

respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

- secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei

legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit

la Curțile de Apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță

în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare

a prezentei legi pe rolul Curților de Apel și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența tribunalelor se trimit la Tribunale."

Drept urmare, din interpretarea teleologică

și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013

se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde

dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii

nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor

constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile

Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act

normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții,

contencios administrativ și

fiscal, conflicte de muncă

și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele

în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare

extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute,

dispozițiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie

contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor

în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea contravențională

a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 6 iunie 2012. Locul

săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost în loc.G., jud. Ilfov,

zonă situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță

este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001,

având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie

contravențională.

Față de cele ce preced, soluționarea pricinii

este de competența Judecătoriei Cornetu, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 iunie 2013.