ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3484/2013

Deliberând, în condițiile art. 256

alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competență de față constată

următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată

la data de 30 august 2012 pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr.

15 092/1748/2012, formulată împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției din 20 august 2012, petenta B.G. a solicitat, în contradictoriu

cu C.N.A.D.N.R. SA, anularea procesului verbal menționat.

În motivarea plângerii, petenta a arătat

că la data de 20 iulie 2012 când s-a reținut în procesul verbal de constatare a

contravenției că autoturismul categoria A cu nr. de înmatriculare XXZ, a circulat

pe Autostrada A 2 fără a deține rovinietă, autoturismul a staționat în parcarea

din str. S., Constanța.

Judecătoria Constanța, prin sentința civilă

nr. 18028 din 19 noiembrie 2012 și-a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Cornetu,

reținând

că, în raport de locul constatării faptei contravenționale - Autostrada A2 km 12

+ 450 G., jud.Ilfov - și de dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001,

aceasta este instanța competentă să judece plângerea contravențională, deoarece

în circumscripția acesteia a fost săvârșită contravenția.

Judecătoria Cornetu, astfel învestită,

prin sentința civilă nr. 2647 din 15 aprilie 2013, și-a declinat, la rândul său,

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța și, constatând

ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., l-a înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța Judecătoriei

Cornetu a reținut următoarele:

Deși, în general, competența teritorială

este alternativă, există anumite cazuri, printre care și cel expres reglementat

de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, în care competența este exclusivă și absolută.

Astfel, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, "plângerea se depune

la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția".

Având în vedere intrarea în vigoare, la

data de 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege publicată în M. Of., Partea

I,

nr. 89/12.02.2013, s-a apreciat de instanța

Judecătoriei Cornetu că, în raport de noile prevederi înscrise în actul normativ

enunțat, respectiv cele ale art. III din cuprinsul Secțiunii 2 - Modificarea și

completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului

administrativ și fiscal -, coroborate cu cele ale art. XXIII alin. (1) din Capitolul

III - Dispoziții tranzitorii și finale, Judecătoria Cornetu nu mai este competentă

a judeca prezenta cauză, întrucât domiciliu petentei din cauza dedusă judecății

se afla in localitatea C., Județul Constanța, acesta fiind în circumscripția Judecătoriei

Constanța.

S-a apreciat că o interpretare contrară

a prevederilor menționate, interpretare ce poate deriva din distincția înscrisă

în Secțiunea 2 a Legii nr. 2/2013 - Modificarea și completarea unor acte normative

în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal,

potrivit căreia materia contravențională nu este inclusă în sfera contenciosului

administrativ și fiscal, nu ar fi în concordanță cu scopul avut în vedere de legiuitor.

Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu pentru considerentele care succed.

Obiectul cauzei este plângerea contravențională

prin care a fost contestat procesul-verbal constatare și sancționare a contravenției

din 20 august 2012 întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - SA - C.

Prin procesul verbal menționat încheiat

la sediul agentului constatator, s-a reținut că la data de 20 iulie 2012, pe Autostrada

A2 km 12 + 450 G., jud.IIfov , vehiculul cu nr. de înmatriculare XXZ, aparținând

petentei, a circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba facându-se cu imaginea

foto.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării

plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare

a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin

art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de

copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul"

Această normă de competență teritorială

derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a

din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal,.legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII

alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și

finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin. (2) și (3) din art.

XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1),

respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei

legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența Curților de Apel, se trimit

la Curțile de Apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță

în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare

a prezentei legi pe rolul Curților de Apel și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența Tribunalelor se trimit la Tribunale."

Drept urmare, din interpretarea teleologică

și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013

se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde

dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii

nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor

constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile

Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act

normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții,

contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că

ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute,

dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 care dispun în sensul că: „După art.

10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului

de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în M. Of. al României,

Partea

I,

nr. 82/1.02.2002, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare,

se introduce un nou art., art. 10

1

, cu următorul cuprins:

"Art. 10

1

. - Prin derogare

de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de

copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul,"

se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în

vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea contravențională

a fost formulată anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv la data de 30

august 2012.

Locul săvârșirii contravenției reținute

în sarcina petentei a fost Autostrada A 2 km 12 + 450 G., jud.Ilfov, zonă situată

în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât, în raport de art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/200, această instanță este competentă să soluționeze cauza, având

în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie

contravențională.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 iunie 2013.