ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3803/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată

următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Constanța la data de 17 aprilie 2012, petentul D.B. a solicitat instanței

anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției din 21

martie 2012 întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - S.A. CESTRIN.

În motivarea cererii,

petenta a arătat că prin procesul verbal mai sus menționat, s-a reținut că la data

de 29 septembrie 2011 pe Autostrada A2 km 12 + 450 m, localitatea G., județul Ilfov,

vehiculul categoria A, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

La termenul din

20 iunie 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială

a Judecătoriei Constanța, în baza dispozițiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind

regimul juridic al contravențiilor. În motivare instanța a reținut că potrivit dispozițiilor

art. 32 din O.G. nr. 2/2001 se prevede în mod imperativ care este din punct de vedere

teritorial instanța competentă a judeca plângerea împotriva procesului verbal de

contravenție.

Prin sentința

civilă nr. 11268 din 20 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Constanța s-a dispus

declinarea de competență în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Prin sentința

civilă nr. 3433 din 09 mai 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetentei

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Constanța.

În motivarea hotărârii,

instanța a interpretat că sintagma „proceselor în primă instanță" din art.

XXIII alin. (1) din legea 2/2013 acoperă toate litigiile, indiferent de natura lor,

civilă, contravențională, administrativă sau penală.

În concluzie,

instanța a reținut că dispozițiile art. III din legea 2/2013 privind unele măsuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii

în aplicare a legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., reglementează competența

de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea instanțelor de la domiciliul/sediul

contravenientului.

Judecătoria Cornetu

constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra acestuia.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei

este plângerea contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare

a contravenției din 21 martie 2012 întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - S.A. CESTRIN.

Prin procesul

verbal mai sus menționat s-a reținut că la data de 29 septembrie 2011 pe Autostrada

A2 km 12 + 450 m, localitatea G., județul Ilfov, vehiculul categoria A, a circulat

fără a deține rovinietă valabilă, proba facându-se cu imaginea foto.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, competența soluționării plângerii împotriva

procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține

judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

aduce modificări O.G. nr. 2/2001 prin art. III alin. (2) care introduce după

art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului

de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, art, 10

1

: „prin

derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul."

Această normă

de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă

în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea

unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții

tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în

materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării,

potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite

se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi."

De asemenea,

alin. (2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la

ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele

în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și

fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de

apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit

la tribunale."

Drept urmare,

din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată

că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme

ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională,

prevederile legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia

contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată,

prevederile legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar deoarece prin

acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții,

contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că

ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică numai

proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță,

plângerea contravențională a fost introdusă la data de 17 aprilie 2012, anterior

adoptării Legii nr. 2/2013. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei

a fost Autostrada A2 km 12 + 450 m, localitatea G., județul Ilfov, zonă situată

în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță este competentă

să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere

caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce

preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Cornetu, în favoarea

căreia urmează a fi stabilită.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 septembrie 2013.