ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3802/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 12 aprilie 2012, petenta SC T.E.T. SRL a solicitat instanței anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției din 21 martie 2012 întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - S.A. CESTRIN. În motivarea cererii, petenta a arătat că prin procesul verbal mai sus menționat, s-a reținut că la data de 29 septembrie 2011 pe Autostrada A2 km 12 + 450 m, localitatea G., județul Ilfov, vehiculul categoria A, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

La termenul din 20 februarie 2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Cornetu, în baza dispozițiilor tranzitorii din art. XXIII alin. (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Soluția a fost motivată de interpretarea folosirii sintagmei cu caracter general „procese în primă instanță" ca incluzând, alături de noțiunea din materia contenciosului administrativ și fiscal, și materia contravențională. Prin încheierea din 20 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu, a fost dispusă scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea pe cale administrativă Judecătoriei Sibiu spre competentă soluționare.

Prin sentința civilă nr. 3115 din 07 mai 2013, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetentei teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. În motivarea hotărârii, instanța a reținut că dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 care reglementează competența de soluționare a plângerii contravenționale, în favoarea instanțelor de la domiciliul/sediul contravenientului se aplică doar proceselor începute după intrarea în vigoare a legii 2/2013 iar nu și celor în curs de soluționare. Drept urmare, instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, raportat la art. 32 din O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care prevede că instanța competentă în soluționarea plângerii contravenționale este instanța de la locul săvârșirii contravenției. Judecătoria Sibiu constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra acestuia. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul cauzei este plângerea contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției din 21 martie 2012, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - S.A. CESTRIN. Prin procesul verbal încheiat la data de 21 martie 2012 s-a reținut că la data de 29 septembrie 2011 pe Autostrada A2 km 12 + 450 m, localitatea G., județul Ilfov, vehiculul categoria A a circulat fără a deține rovinietă valabilă, proba facându-se cu imaginea foto.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Legea nr. 2/2013 aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10 1 : „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (… ) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul." Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 este cuprinsă în secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal.legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi." De asemenea, alin. (2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale." Drept urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare. Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă la data de 12 aprilie 2012, anterior adoptării Legii nr. 2/2013. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost Autostrada A2 km 12 + 450 m, localitatea G., județul Ilfov, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Cornetu, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2013.