ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3808/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3808/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată
următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Constanța la data de 09 august 2012, petenta SC P.C. SRL a solicitat
instanței anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției
din 26 iulie 2011 întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - S.A. CESTRIN.
În motivarea cererii,
petenta a arătat că prin procesul verbal mai sus menționat, încheiat la data de
26 iulie 2011, s-a reținut că la data de 06 februarie 2011 pe Autostrada A2 km 12
+ 450 m, localitatea G., județul Ilfov, vehiculul categoria A, a circulat fără a
deține rovinietă valabilă.
La termenul din
16 noiembrie 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială
a Judecătoriei Constanța, în baza dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor.
Prin sentința
civilă nr. 17884 din data de 16 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Constanța
s-a dispus declinarea de competență în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Prin Sentința
civilă nr. 3733 din 16 mai 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetentei
teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Constanța.
În motivarea hotărârii,
instanța a reținut că dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri
pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii
în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., reglementează competența
de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea instanțelor de la domiciliul/sediul
contravenientului.
Judecătoria Cornetu
constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei
Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra acestuia.
Cu privire la
conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul cauzei
este plângerea contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare
a contravenției, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - SA CESTRIN.
Prin procesul
verbal încheiat, s-a reținut că pe Autostrada A2 km 12 plus 450 m, localitatea G.,
județul Ilfov, vehiculul categoria A, a circulat fără a deține rovinietă valabilă,
proba facându-se cu imaginea foto.
Potrivit dispozițiilor
art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,
competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției
și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost
săvârșită contravenția.
Legea nr. 2/2013
aduce modificări O.G. nr. 2/2001 prin art. III alin. (2) care introduce după
art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului
de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, art. 10
1
: „prin
derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de copia
procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în
a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul."
Această normă
de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă
în secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea
unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ
și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.
Însă, potrivit
dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții
tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în
materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării,
potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite
se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea,
alin. (2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la
ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,
la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt
de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele
în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și
fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de
apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit
la tribunale."
Drept urmare,
din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată
că art XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia
contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.
Așadar, de vreme
ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională,
prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia
contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată,
prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece
prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală,
contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări
sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia
contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă,
în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.
Având în vedere
considerentele reținute, dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică numai
proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii
nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.
Or, în speță,
plângerea contravențională a fost introdusă la data de 09 august 2012, anterior
adoptării legii nr. 2/2013,. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina
petentei a fost Autostrada A2 km 12 + 450 m, localitatea G., județul Ilfov, zonă
situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță este
competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001,
având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie
contravențională.
Față de cele ce
preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Cornetu, în favoarea
căreia urmează a fi stabilită.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov. Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 17 septembrie 2013.