ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5548/2013

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin Procesul-verbal de constatare a

contravenției seria RII nr. 0316058 din 19 septembrie 2011 a fost sancționat

contravenientul L.V.E. pentru săvârșirea contravenției prevăzute de

dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că la

data de 26 martie 2011 a circulat, fără a deține rovinietă valabilă, pe

Autostrada A2 km 12+450 m, în zona localității Glina, județul Ilfov.

Prin plângerea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 18 ianuarie 2012,

contravenientul L.V.E. a solicitat instanței anularea procesului-verbal de

constatare și sancționare a contravenției întocmit de intimata CNADNR - SA

Cestrin.

Prin Sentința nr.

4594 din 19 martie 2012, Judecătoria Constanța și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, reținând, în raport de

dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 că plângerea se trimite

instanței în circumscripția cărei a fost săvârșită contravenția.

Prin Sentința nr.

4500 din 7 iunie 2013, Judecătoria Cornetu, la rândul său, și-a declinat competența

în favoarea Judecătoriei Constanța, reținând în raport de dispozițiile Legii

nr. 2/2013, în vigoare de la 15 februarie 2013, privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, că instanța

competentă este cea de la domiciliul petentului, respectiv Judecătoria

Constanța și că prevederile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în

cauză întrucât, ivirea unui conflict negativ de competență are loc doar prin

declinări reciproce de competență sub imperiul aceleiași reglementări legale.

Prin Sentința nr.

11081 din 16 septembrie 2013, Judecătoria Constanța, la rândul său, și-a

declinat competența în favoarea Judecătoriei Cornetu, reținând că soluția se

impune în raport cu prevederile art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002,

astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ca instanță de

la sediul contravenientului.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența de soluționare a plângerii împotriva

procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii

aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Potrivit

dispozițiilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de

utilizare a infrastructurii de transport rutier, contravențiilor prevăzute la

art. 8 din acest act normativ le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor.

Prin dispozițiile

art. III alin. (2) din Legea nr. 2/2013, după dispozițiile art. 10 din O.G.

15/2002, s-a introdus un nou articol, art. 10

1

, potrivit căruia:

„prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (..) plângerea, însoțită de

copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la

judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul. "

Dispozițiile art. 10

1

mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispozițiile

Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ.

1865, sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii

norme de competență, nu și celor în curs de soluționare.

Soluția se impune și

în raport de interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor

tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) - (4) din Legea nr. 2/2013, care

se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal (nu și în materia contravențională) și cu indicarea

instanțelor pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și curțile

de apel.

În cauza supusă

analizei, se constată că plângerea contravențională a fost înregistrată pe

rolul unei judecătorii, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, anume la data de

18 ianuarie 2012, caz în care competența materială de soluționare revine,

potrivit prevederilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 coroborat cu ale art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Cum, contravenția a

fost săvârșită în localitatea Glina, județul Ilfov, aflată în circumscripția

Judecătoriei Cornetu, acestei instanțe îi revine competența de soluționare a

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM