ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5548/2013

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin Procesul-verbal de constatare a contravenției seria RII nr. 0316058 din 19 septembrie 2011 a fost sancționat contravenientul L.V.E. pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că la data de 26 martie 2011 a circulat, fără a deține rovinietă valabilă, pe Autostrada A2 km 12+450 m, în zona localității Glina, județul Ilfov. Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 18 ianuarie 2012, contravenientul L.V.E. a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit de intimata CNADNR - SA Cestrin.

Prin Sentința nr. 4594 din 19 martie 2012, Judecătoria Constanța și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, reținând, în raport de dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 că plângerea se trimite instanței în circumscripția cărei a fost săvârșită contravenția. Prin Sentința nr. 4500 din 7 iunie 2013, Judecătoria Cornetu, la rândul său, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Constanța, reținând în raport de dispozițiile Legii nr. 2/2013, în vigoare de la 15 februarie 2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, că instanța competentă este cea de la domiciliul petentului, respectiv Judecătoria Constanța și că prevederile art. 20 pct. 2 C. proc.

civ. nu sunt aplicabile în cauză întrucât, ivirea unui conflict negativ de competență are loc doar prin declinări reciproce de competență sub imperiul aceleiași reglementări legale. Prin Sentința nr. 11081 din 16 septembrie 2013, Judecătoria Constanța, la rândul său, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cornetu, reținând că soluția se impune în raport cu prevederile art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ca instanță de la sediul contravenientului. Constatând ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: În drept, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Potrivit dispozițiilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, contravențiilor prevăzute la art. 8 din acest act normativ le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Prin dispozițiile art. III alin. (2) din Legea nr. 2/2013, după dispozițiile art. 10 din O.G.

15/2002, s-a introdus un nou articol, art. 10 1 , potrivit căruia: „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (..) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul. " Dispozițiile art. 10 1 mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispozițiile Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ. 1865, sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme de competență, nu și celor în curs de soluționare.

Soluția se impune și în raport de interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) - (4) din Legea nr. 2/2013, care se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal (nu și în materia contravențională) și cu indicarea instanțelor pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și curțile de apel. În cauza supusă analizei, se constată că plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul unei judecătorii, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, anume la data de 18 ianuarie 2012, caz în care competența materială de soluționare revine, potrivit prevederilor art. 10 din O.G.

nr. 15/2002 coroborat cu ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Cum, contravenția a fost săvârșită în localitatea Glina, județul Ilfov, aflată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM