ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5778/2013

Asupra conflictului

negativ de competență, constată următoarele:

Prin Procesul-verbal de constatare a

contravenției nr. 0487332 din 19 decembrie 2011 contravenientul R.A.Ș. a fost

sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 8

alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că la data de 20 iunie 2011 a

circulat, fără a deține rovinietă valabilă, pe Autostrada A2 km 12 + 450 m

Glina, județ Ilfov.

Prin plângerea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 10 ianuarie 2012,

petentul R.A.Ș. a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare

și sancționare a contravenției întocmit de intimata CNADNR - SA Cestrin.

Prin Sentința nr.

A233 din 13 martie 2012, Judecătoria Constanța și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru a decide

astfel, Judecătoria Constanța a reținut că petentul a fost sancționat

contravențional pentru o contravenție ce a fost săvârșită și constatată pe raza

localității Glina. Or, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, competența de

soluționare a plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de

contravenție aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită

contravenția și, cum în speță, locul săvârșirii contravenției este pe raza

localității Glina, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 337/1993, competența

de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Cornetu.

Prin Sentința nr.

4178 din 28 mai 2013, Judecătoria Cornetu, la rândul său, și-a declinat

competența în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a decide

astfel, Judecătoria Cornetu a reținut următoarele:

Având în vedere

intrarea în vigoare, la data de 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură

civilă, lege publicată în M. Of., Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, s-a

apreciat ca, în raport de noile prevederi înscrise în actul normativ enunțat,

respectiv cele ale art. III din cuprinsul Secțiunii 2 - Modificarea și

completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia

contenciosului administrativ și fiscal -, coroborate cu cele ale art. XXIII

alin. (l) din Capitolul III - Dispoziții tranzitorii și finale, Judecătoria

Cornetu nu mai este competentă să judece pricina, întrucât domiciliul

petentului din cauza dedusă judecății se afla în Constanța, str. U., acesta

fiind în circumscripția Judecătoriei Constanța.

Pentru stabilirea

competenței instanța a avut în vedere și dispozițiile Hotărârii de Guvern nr.

337 din 9 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și

parchetelor de pe lângă judecătorii, cu modificările și completările

ulterioare.

De asemenea, instanța

a apreciat că o interpretare contrară a prevederilor menționate, interpretare

ce poate deriva din distincția înscrisă în Secțiunea 2 a Legii nr. 2/2013 -

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal, potrivit căreia materia

contravențională nu este inclusă în sfera contenciosului administrativ și

fiscal, nu ar fi în concordanță cu scopul avut în vedere de legiuitor.

Judecătoria Cornetu a

apreciat că, dacă s-ar putea vorbi de o limitare a aplicării dispozițiilor art.

XXIII alin. (1) din Legea 2/2013, în raport de distincția materie

contravențională/materia contencios administrativ și fiscal, această limitare

se poate referi exclusiv la teza a II-a a art. XXIII alin. (1) "(..)

precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal

(..)", în sensul că doar instanțele, astfel învestite, ce judecă în

materia contenciosului administrativ și fiscal, și nu și cele care judecă, în

căile de atac, în materie contravențională, pot dispune potrivit art. XXIII

alin. (4) din Legea nr. 2/2013. Însă, și sub acest aspect, s-a apreciat că

dispozițiile art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, sunt lămuritoare.

Judecătoria Cornetu a

mai reținut că în cauză nu există un conflict negativ de competență în

soluționarea cauzei deoarece Judecătoria Constanța și-a declinat competența în

favoarea Judecătoriei Cornetu în temeiul dispozițiilor art. 32 din O.G. nr.

2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în timp ce Judecătoria

Cornetu, invocând reglementări legale noi, intervenite ulterior primei

declinări de competență, respectiv art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1)

din Legea nr. 2/2013, și-a declinat, la rândul său, competenta de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, în realizarea obligației de a pune

în aplicare noile prevederi legale.

La Judecătoria

Constanța Dosarul a fost reînregistrat sub nr. 5523/1748/2012 iar prin Sentința

civilă nr. 11253 din 20 septembrie 2013, Judecătoria Constanța a constatat ivit

conflictul negativ de competență și l-a înaintat spre soluționare Înaltei

Curți.

Pentru a hotărî

astfel, Judecătoria Constanța a reținut următoarele:

Potrivit art art.

XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, procesele în primă

instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și

fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de

instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.

Dispozițiile

menționate nu se referă însă la dosarele având ca obiect plângeri

contravenționale aflate pe rolul judecătoriilor.

În consecință, în

baza disp. art. 21 C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (2) C. proc. civ.,

a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea

dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării

conflictului, în conformitate cu disp. art. 20 alin. (3) C. proc. civ.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei

în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Potrivit

dispozițiilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de

utilizare a infrastructurii de transport rutier, contravențiilor prevăzute la

art. 8 din acest act normativ le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor.

Prin dispozițiile

art. III alin. (2) din Legea nr. 2/2013, după dispozițiile art. 10 din O.G.

15/2002, s-a introdus un nou articol, art. 10

1

, potrivit căruia:

„prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (..) plângerea, însoțită de

copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la

judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul. "

Dispozițiile art. 10

1

mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispozițiile

Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ.

sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme

de competență, nu și celor în curs de soluționare.

Soluția se impune și

în raport de interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor

tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) - (4) din Legea nr. 2/2013, care

se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal (nu și în materia contravențională) și cu indicarea

instanțelor pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și curțile

de apel.

În cauza supusă

analizei, se constată că plângerea contravențională a fost înregistrată pe

rolul unei judecătorii, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, anume la data de

10 ianuarie 2012, caz în care competența materială de soluționare revine,

potrivit prevederilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 coroborat cu ale art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 Judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Cum, contravenția a

fost săvârșită în localitatea Glina, județ Ilfov, aflată în circumscripția

Judecătoriei Cornetu, acestei instanțe îi revine competența de soluționare a

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM