ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4071/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la data de 24 iulie 2012 la Judecătoria Constanta reclamanta SC A.M. SRL, a contestat procesul verbal de constatare a contravenției din 26 iulie 2011 emis de C.N.A.D.N.R. SA prin care a fost sancționată pentru că în data de 5 februarie 2011, A 2 km 12+450 m , județul Ilfov a circulat fără rovinietă valabilă. Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 16348 din 19 octombrie 2012, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. S-a reținut că locul săvârșirii pretinsei contravenții este A 2 km 12+450 m, care se află în raza competenței Judecătoriei Cornetu și sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (2) O.G.

nr. 2/2001. Judecătoria Cornetu, prin sentința civilă nr. 3843 din 20 mai 2013, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Constanța reținând că sunt incidente dispozițiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013. Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel, în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu pentru considerentele ce succed: În drept, potrivit prevederilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare „plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”.

Obiectul cauzei este plângerea contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției din 31 ianuarie 2012 emis de C.N.A.D.N.R. SA, Centrul de studii tehnice rutiere și informatică. Competența în soluționarea pricinii revine instanței de la locul săvârșirii contravenției, în speță Judecătoriei Cornetu deoarece în raza teritorială a sa a fost săvârșită contravenția. Pentru determinarea competenței instanței interesează locul unde a fost săvârșită contravenția și unde a fost încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, prevederile legale fiind neechivoce în acest sens. Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10 1 : „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.” Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.” De asemenea, alin. (2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.” În consecință art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională, iar prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie.

Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii. Or, în speță, plângerea contravențională a fost formulată anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 24 iulie 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina reclamantei este Autostrada A 2 km 12+450 km, județul Ilfov așa încât instanța în raza căreia este localitatea este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională. Față de considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 20 și urm. C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.