ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4071/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

plângerea înregistrată la data de 24 iulie 2012 la Judecătoria Constanta

reclamanta SC A.M. SRL, a contestat procesul

verbal de constatare a contravenției din 26 iulie 2011 emis de C.N.A.D.N.R. SA prin

care a fost sancționată pentru că în data de 5 februarie 2011, A 2 km 12+450 m ,

județul Ilfov a circulat fără rovinietă valabilă.

Judecătoria Constanța,

prin sentința civilă nr. 16348 din 19 octombrie

2012, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

S-a reținut că locul săvârșirii pretinsei

contravenții este A 2 km 12+450 m, care se află în raza competenței Judecătoriei

Cornetu și sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (2) O.G. nr. 2/2001.

Judecătoria Cornetu, prin sentința civilă

nr. 3843 din 20 mai 2013,

și-a

declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Constanța reținând că

sunt incidente dispozițiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal

învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe,

care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel, în conformitate cu

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Cornetu

pentru

considerentele ce succed:

În drept, potrivit prevederilor art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare „plângerea

împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție

a fost săvârșită contravenția”.

Obiectul cauzei este plângerea contravențională

împotriva procesului verbal de constatare a contravenției din 31 ianuarie 2012 emis

de C.N.A.D.N.R. SA, Centrul de studii tehnice rutiere și informatică.

Competența în soluționarea pricinii revine

instanței de la locul săvârșirii contravenției, în speță Judecătoriei Cornetu deoarece

în raza teritorială a sa a fost săvârșită contravenția.

Pentru determinarea competenței instanței

interesează locul unde a fost săvârșită contravenția și unde a fost încheiat procesul

verbal de constatare și sancționare a contravenției, prevederile legale fiind neechivoce

în acest sens.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin

art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”

Această normă de competență teritorială

derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a

din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII

alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și

finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi.”

De asemenea, alin. (2) și (3) din art.

XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1),

respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei

legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit

la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia

contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei

legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

tribunalelor se trimit la tribunale.”

În consecință art. XXIII din Legea nr.

2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal, nu și în materie contravențională, iar prevederile Legii nr. 2/2013 nu

sunt aplicabile în această materie.

Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013

se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc

modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ

și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII

alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și

fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile

și proceselor în alte materii.

Or, în speță, plângerea contravențională

a fost formulată anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 24 iulie 2012.

Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina reclamantei  este Autostrada

A 2 km 12+450 km, județul Ilfov așa încât instanța în raza căreia este localitatea

este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001,

având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie

contravențională.

Față de considerentele expuse, în conformitate

cu dispozițiile art. 20 și urm. C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența

de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.