ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.06.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3258/2013

HOTĂRÂRE
11.06.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3258/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra conflictului de

competență, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe

rolul Judecătoriei Constanța la data de 23 mai 2012, petentul N.S. a solicitat anularea

proceselor-verbale din 9 septembrie 2011 și din 6 septembrie 2011, întocmite de

reprezentanții C.N.A.D.N.R. SA, solicitând anularea acestora.

În motivarea plângerii,

petentul a arătat că, prin procesul-verbal de contravenție, primul menționat, a

fost sancționat cu amendă de 250 RON, întrucât în ziua de 10 martie 2011, în jurul

orelor 19:42 a circulat fără a deține rovinieta valabilă pentru utilizarea rețelei

de drumuri naționale din România reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției

prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, iar procesul-verbal a fost întocmit

cu depășirea termenului de prescripție de 6 luni, respectiv la data de 9 septembrie

2011 și comunicat pe data de 21 mai 2012.

A mai susținut petentul

că, prin procesul-verbal din 6 septembrie 2011 a fost sancționat cu amendă contravențională

în sumă de 250 RON, pentru că în ziua de 9 martie 2011, în jurul orelor 10:30 a

circulat fără a deține rovinietă.

Prin sentința civilă pronunțată

la 18 septembrie 2012, Judecătoria Constanța și-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, reținând în esență că, potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competentă să soluționeze plângerea contravențională este judecătoria în a cărei

circumscripție a fost săvârșită contravenția și, întrucât din examinarea conținutului

celor două procese-verbale rezultă că faptele contravenționale au fost săvârșite

în G., județul Ilfov, competența teritorială aparține Judecătoriei Cornetu.

Astfel învestită, Judecătoria

Cornetu, prin sentința civilă nr. 2385 din 8 aprilie 2013 a apreciat că nu este

competentă a soluționa cauza și, la rându-i, a declinat în favoarea Judecătoriei

Constanța pricina reținând, în esență, că Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii

în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G.

nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002,

art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001

(….) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.”

Judecătoria Cornetu a

constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți

de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Învestită astfel a pronunța

regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea

Judecătoriei Cornetu competența de soluționare a cauzei pentru considerentele ce

succed:

Fapta pentru care a fost

întocmit procesul-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză este reglementată

și sancționată de dispozițiile art. 8 din O.G. nr. 15/2002, conform cărora „fapta

de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează

cu amenda”.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări

O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G.

nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.”

Această normă de competență

teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea

a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal”, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Aceste dispoziții derogatorii

sunt aplicabile, însă, plângerilor contravenționale introduse ulterior intrării

în vigoare a acestei modificări, respectiv începând cu data de 15 februarie 2013,

regula în materia aplicării în timp a normelor de procedură fiind cea înscrisă în

art. 24 C. proc. civ., coroborat cu art. 25 alin. (2) C. proc. civ., în această

materie aplicându-se regula, iar nu excepțiile arătate în art. XXIII alin. (1) și

alin. (4) din Legea nr. 2/2013.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii

și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi”, iar potrivit alin. (4) „dosarele se

trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece”.

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze

se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării

în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată

în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data

intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit

prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.”

Drept urmare, din interpretarea

dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în

mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu

și în materie contravențională.

Prin urmare, art. XXIII

nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, considerent

pentru care, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie,

chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de

drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate

în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe

materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte

de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XXIII alin. (1) se referă

doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă

o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele

expuse, se reține că dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai

proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea

contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la 23 mai

2012.

Locul săvârșirii contravenției

reținute în sarcina petentei a fost autostrada A 2 km 12+450m G., județul Ilfov

zona situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât, această instanță

este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001,

având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie

contravențională.

Față de cele reținute,

Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența

judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu în a cărei rază teritorială s-a

săvârșit contravenția.

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie

2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-06-13
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3330/2013
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Constanța la 6 iunie 2012, petentul S.F. a contestat procesul verbal de contravenț
ÎCCJ 2013-09-26
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4071/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la data de 24 iulie 2012 la Judecătoria Constanta reclamanta SC A.M. SRL, a contestat procesul verbal de constatare a contravenției din 26 iulie 2011 emis de C.N.A.D.N
ÎCCJ 2013-10-02
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4238/2013
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolulJudecătoriei Constanța la data de 12 iunie 2012, petentul C.G. a solicitat instanței anul
ÎCCJ 2013-06-05
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3152/2013
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Cornetu la data de 4 decembrie 2012 petenta SC E.I.E. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA C.E.S.T.R.I.N
ÎCCJ 2013-10-02
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4233/2013
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 31 mai 2011, petentul L.V. a solicitat instanței anula
Sursă