ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4377/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 28 noiembrie 2011 pe rolul Judecătoriei Constanța,

secția civilă, sub nr. 31210/212/2011, reclamanta SC R.C. SRL

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

C.N.A.D.N.R. SA-C.E.S.T.R.I.N., anularea procesului-verbal de contravenție din

7 noiembrie 2011, cu consecința exonerării de sancțiunile stabilite prin acesta.

Prin sentința civilă nr. 3981 din 8

martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 31210/212/2011, Judecătoria Constanța, secția

civilă,

a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea reținând că, potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea formulată împotriva procesului-verbal

de contravenție este de competența judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită fapta respectivă. Cum locul săvârșirii faptei este autostrada A2, km 12+450

m G., județul Ilfov, localitate ce se află în raza teritorială a Judecătoriei Buftea,

competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 4842 din 25

octombrie 2012, pronunțată în Dosar nr. 4007/94/2012, Judecătoria Buftea, secția

civilă,

a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, reținând că locul săvârșirii

faptei, astfel cum este reținut în procesul-verbal de constatare a contravenției,

se află pe raza teritorială a Judecătoriei Cornetu, sens în care competența de soluționare

a cauzei aparține acestei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 4543 din 10

iunie 2013, pronunțată în Dosar nr. 13805/1748/2012, Judecătoria Cornetu

a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat ivit conflictul negative

și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că, potrivit

art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii

în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. raportat la art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de

trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată

prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, competența de soluționare a plângerii împotriva

procesului-verbal de constatare a contravenției aparține instanței de la domiciliul

petentului, în speță, Judecătoria Constanța.

Înalta Curte, competentă să soluționeze

conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru argumentele ce succed:

În raport de obiectul cauzei, respectiv,

plângere contravențională formulată împotriva unui proces-verbal de constatare și

sancționare a contravenției întocmit pentru încălcarea art. 8 din O.G. nr. 15/2002,

devin incidente dispozițiile O.G. nr. 2/2001, respectiv, cele cuprinse la art. 32,

la care face trimitere O.G. nr. 15/2002 în art. 10, conform cărora competența soluționării

plângerii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În stabilirea instanței competentă teritorial

a soluționa prezenta plângere contravențională, problema care se ridică în speță

este de a stabili dacă modificările aduse prin art. III din Legea nr. 2/2013, potrivit

cărora plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul contravenientul, sunt aplicabile.

Se observă că norma de competență teritorială,

derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, este cuprinsă în Secțiunea a 2-a

a Legii nr. 2/2013 care poartă denumirea: „Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal”, legiuitorul făcând deci distincția între cele două materii.

Coroborând sediul materiei cu dispozițiile

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul III „Dispoziții tranzitorii

și finale”, se reține că acestea se referă numai la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal nu și la cele în materie contravențională.

Prin urmare, atâta vreme cât art. XXIII

nu cuprinde dispoziții tranzitorii exprese vizând competența teritorială în materie

contravențională, nefiind posibilă o interpretare extensivă a acestora rezultă că

prevederile modificatoare ale Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor începute

după intrarea în vigoare a legii.

Or, în speță, plângerea contravențională

a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv, la 28 noiembrie

2011, instanța legal învestită fiind cea de la locul săvârșirii contravenției.

Deși aparent declinările de competență

nu se circumscriu dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., totuși, din considerentele

hotărârilor pronunțate în cauză, rezultă că instanțele și-au declinat reciproc competența,

întrucât atât Judecătoria Constanța, cât și Judecătoria Buftea au constatat, în

mod corect, că instanța competentă a soluționa pricina este cea de la locul săvârșirii

contravenției, reținând doar, în mod eronat, situarea acestuia în circumscripția

teritorială a judecătoriei în care, în realitate, se afla.

În considerarea celor ce preced, având

în vedere că locul săvârșirii contravenției a fost autostrada A2, km 12+450 m G.,

județul Ilfov, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, competența soluționării

plângerii contravenționale revine, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, acestei

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

9 octombrie 2013.