ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2886/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 01 iunie 2012 pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 6610/94/2012 petenta SC G.A.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA-C.E.S.T.R.I.N., anularea procesului-verbal din data de 02 mai 2012 prin care a fost amendată cu suma de 2.750 RON. În motivarea plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional cu amendă de 2.750 RON întrucât a circulat cu un vehicul categoria A, fără a deține rovinieta valabilă. Petenta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001, art. 1 alin. (1 1 ), art. 10 din O.G. nr. 15/2002. Prin sentința civilă nr. 66 din 09 ianuarie 2013, Judecătoria Buftea, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, competența de soluționare a plângerii contravenționale aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Judecătoria Găești, prin încheierea din 20 februarie 2013, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului, spre competentă soluționare, Judecătoriei Buftea, reținând că în speță sunt incidente dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2 din 01 februarie 2013. Prin încheierea din 10 aprilie 2013, Judecătoria Buftea a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra acestuia, reținând că în cauză se pune problema interpretării dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 și implicit, a aplicării în timp a legii.

Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Reclamanta a învestit instanța de judecată, la data de 1 iunie 2012, cu o plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției din 02 mai 2012 întocmit de C.N.A.D.N.R. SA. Prin procesul verbal încheiat la data de 18 martie 2011, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 2.750 RON, pe motiv că vehiculul categoria A aparținând acesteia ar fi circulat, la data de 20 iunie 2012, pe Autostrada A1 pe raza localității P., jud. Dâmbovița, fără a deține rovinieta valabilă. Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10 1 : „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul". Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi". De asemenea, alin. (2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3)„Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale". Drept urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și la cele în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare. Prin urmare, în speță, se aplică dispozițiile de drept comun în materie contravențională, respectiv art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina reclamantei a fost Autostrada A1, pe raza localității P., jud. Dâmbovița, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Găești, așa încât, această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit textului de lege anterior menționat, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale exclusive reglementate în materie contravențională.

În consecință, competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția și, pe cale de consecință, urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Găești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2013.