ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2886/2013

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

01 iunie 2012 pe rolul Judecătoriei Buftea

sub nr. 6610/94/2012 petenta SC G.A.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata

C.N.A.D.N.R. SA-C.E.S.T.R.I.N., anularea procesului-verbal din data de 02 mai 2012

prin care a fost amendată cu suma de 2.750 RON.

În

motivarea plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată

contravențional cu amendă de 2.750 RON întrucât a circulat cu un vehicul categoria

A, fără a deține rovinieta valabilă.

Petenta și-a întemeiat în drept cererea

pe dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001, art. 1 alin. (1

1

), art.

10 din O.G. nr. 15/2002.

Prin sentința civilă nr. 66 din 09

ianuarie 2013, Judecătoria Buftea, a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată din oficiu, și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița, reținând

că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competența de

soluționare a plângerii contravenționale aparține judecătoriei în a cărei circumscripție

a fost săvârșită contravenția.

Judecătoria Găești, prin încheierea din

20 februarie 2013,

a dispus

scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului, spre competentă soluționare,

Judecătoriei Buftea, reținând că în speță sunt incidente dispozițiile art. XXIII

alin. (1) și (4) din Legea nr. 2 din 01 februarie 2013.

Prin încheierea din 10 aprilie 2013, Judecătoria

Buftea

a constatat ivit conflictul

negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție,

pentru a hotărî asupra acestuia, reținând că în cauză se pune problema interpretării

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 și implicit,

a aplicării în timp a legii.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanta a învestit instanța de judecată,

la data de 1 iunie 2012, cu o plângere contravențională împotriva procesului verbal

de constatare și sancționare a contravenției din 02 mai 2012 întocmit de C.N.A.D.N.R.

SA.

Prin procesul verbal încheiat la data de

18 martie 2011, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 2.750 RON, pe motiv

că vehiculul categoria A aparținând acesteia ar fi circulat, la data de 20

iunie 2012, pe Autostrada A1 pe raza localității P., jud. Dâmbovița, fără a deține

rovinieta valabilă.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării

plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare

a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, aduce modificări O.G.

nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002,

art. 10

1

: „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea,

însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce

la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul".

Această normă de competență teritorială

derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a

din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII

alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și

finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi".

De asemenea, alin. (2) și (3) din art.

XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1),

respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei

legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit

la curțile de apel" și (3)„Procesele în curs de judecată în primă instanță

în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare

a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența tribunalelor se trimit la tribunale".

Drept urmare, din interpretarea teleologică

și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013

se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal, nu și la cele în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde

dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii

nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor

constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile

Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act

normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții,

contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că

ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute,

dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie

contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor

în curs de soluționare.

Prin urmare, în speță, se aplică dispozițiile

de drept comun în materie contravențională, respectiv art. 32 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001.

Locul săvârșirii contravenției reținute

în sarcina reclamantei a fost Autostrada A1, pe raza localității P., jud. Dâmbovița,

zonă situată în circumscripția Judecătoriei Găești, așa încât, această instanță

este competentă să soluționeze cauza, potrivit textului de lege anterior menționat,

având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale exclusive reglementate

în materie contravențională.

În

consecință, competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei

în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția și, pe cale de consecință,

urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei

Găești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

mai 2013.