ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3478/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3478/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, în condițiile art. 256
alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competență de față constată
următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată
la data de 07 noiembrie 2011 pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr. 10684/1748/2011
formulată împotriva procesului-verbal
de constatare a contravenției din 03 octombrie 2011, petenta SC G.A. SRL Bacău a
solicitat, în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R. SA, anularea procesului verbal menționat.
În motivarea plângerii, petenta a arătat
că autoturismul categoria A cu nr. de înmatriculare XXX, cu privire la care s-a
reținut în procesul-verbal că a circulat fără a deține rovinietă, nu mai este proprietatea
sa, fiind înstrăinat lui M.T.M. conform facturii din 10 aprilie 2008.
Judecătoria Cornetu, prin încheierea de
ședință din 14 martie 2013
a
dispus, „în temeiul art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea
nr. 2/2013, scoaterea de rol a cauzei și trimiterea acesteia, pe cale administrativă,
către Judecătoria Bacău, devenită competentă să judece cauza".
Judecătoria Bacău, astfel învestită, prin
sentința civilă nr. 3667 din 23 aprilie 2013, și-a declinat, la rândul său, competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu și, constatând ivit conflictul
negativ de competență, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., l-a înaintat
spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a decide astfel, instanța Judecătoriei
Bacău a reținut următoarele:
Din analiza prevederilor art. XXIII din
Legea nr. 2/2013, se constată, referitor la competența instanțelor, că aceste dispoziții
legale se referă la competența dată de art. 2 pct. 1 lit. d) și art. 3. pct. 1,
C. proc. civ., Tribunalelor și Curților de Apel în procesele și cererile în materie
de contencios administrativ și nu cu privire la competența instanțelor privind plângerile
contravenționale formulate potrivit art. 10 din O.G. nr. 15/2002.
La data constatării faptei contravenționale
erau în vigoare dispozițiile care trimit la aplicarea O.G. nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravențiilor.
Astfel, potrivit art. 32 alin. (2) din
O.G. nr. 2/2001, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei
în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Cum contravenția s-a săvârșit în circumscripția
Judecătoriei Cornetu, această instanță este competentă să soluționeze plângerea
contravențională.
Înalta Curte va stabili competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu pentru considerentele care succed.
Obiectul cauzei este plângerea contravențională
prin care a fost contestat procesul-verbal constatare și sancționare a contravenției
din 03 octombrie 2011 întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - SA - C.
Prin procesul verbal menționat încheiat
la sediul agentului constatator, s-a reținut că la data de 08 aprilie 2011, pe Autostrada
A2 km 12 + 450 G., jud.Ilfov , vehiculul cu nr. de înmatriculare XXX, aparținând
petentei, a circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba facându-se cu imaginea
foto.
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin.
(1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării
plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare
a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru
degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare
a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin
art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10
1
:
„prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de
copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria
în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul."
Această normă de competență teritorială
derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a
din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte
normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ
și fiscal,.legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.
Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII
alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și
finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului
administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor
prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele
devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin. (2) și (3) din art.
XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1),
respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție
- secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei
legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit
la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță
în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare
a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt
de competența tribunalelor se trimit la tribunale,"
Drept urmare, din interpretarea teleologică
și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013
se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ
și fiscal, nu și în materie contravențională.
Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde
dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii
nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor
constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile
Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act
normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții,
contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar
dispozițiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului
administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că
ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reținute,
dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 care dispun în sensul că: „După art.
10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului
de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în M. Of. al României,
Partea
I,
nr. 82/1.02.2002, aprobată cu modificări
și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare,
se introduce un nou articol, art. 10
1
, cu următorul cuprins:
"Art. 10
1
. - Prin derogare
de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de
copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria
în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul,"
se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în
vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.
Or, în speță, plângerea contravențională
a fost formulată anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv la data de 7
noiembrie 2011.
Locul săvârșirii contravenției reținute
în sarcina petentei a fost Autostrada A2 km 12 + 450 G., jud. Ilfov, zonă situată
în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât, în raport de art. 32 alin.
(1) din O.G. nr. 2/2001, această instanță este competentă să soluționeze cauza,
având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie
contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.