ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.06.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3478/2013

HOTĂRÂRE
19.06.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3478/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în condițiile art. 256

alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competență de față constată

următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată

la data de 07 noiembrie 2011 pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr. 10684/1748/2011

formulată împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției din 03 octombrie 2011, petenta SC G.A. SRL Bacău a

solicitat, în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R. SA, anularea procesului verbal menționat.

În motivarea plângerii, petenta a arătat

că autoturismul categoria A cu nr. de înmatriculare XXX, cu privire la care s-a

reținut în procesul-verbal că a circulat fără a deține rovinietă, nu mai este proprietatea

sa, fiind înstrăinat lui M.T.M. conform facturii din 10 aprilie 2008.

Judecătoria Cornetu, prin încheierea de

ședință din 14 martie 2013

a

dispus, „în temeiul art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea

nr. 2/2013, scoaterea de rol a cauzei și trimiterea acesteia, pe cale administrativă,

către Judecătoria Bacău, devenită competentă să judece cauza".

Judecătoria Bacău, astfel învestită, prin

sentința civilă nr. 3667 din 23 aprilie 2013, și-a declinat, la rândul său, competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu și, constatând ivit conflictul

negativ de competență, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., l-a înaintat

spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța Judecătoriei

Bacău a reținut următoarele:

Din analiza prevederilor art. XXIII din

Legea nr. 2/2013, se constată, referitor la competența instanțelor, că aceste dispoziții

legale se referă la competența dată de art. 2 pct. 1 lit. d) și art. 3. pct. 1,

de contencios administrativ și nu cu privire la competența instanțelor privind plângerile

contravenționale formulate potrivit art. 10 din O.G. nr. 15/2002.

La data constatării faptei contravenționale

erau în vigoare dispozițiile care trimit la aplicarea O.G. nr. 2/2001 privind regimul

juridic al contravențiilor.

Astfel, potrivit art. 32 alin. (2) din

O.G. nr. 2/2001, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei

în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Cum contravenția s-a săvârșit în circumscripția

Judecătoriei Cornetu, această instanță este competentă să soluționeze plângerea

contravențională.

Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu pentru considerentele care succed.

Obiectul cauzei este plângerea contravențională

prin care a fost contestat procesul-verbal constatare și sancționare a contravenției

din 03 octombrie 2011 întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - SA - C.

Prin procesul verbal menționat încheiat

la sediul agentului constatator, s-a reținut că la data de 08 aprilie 2011, pe Autostrada

A2 km 12 + 450 G., jud.Ilfov , vehiculul cu nr. de înmatriculare XXX, aparținând

petentei, a circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba facându-se cu imaginea

foto.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării

plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare

a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin

art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de

copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul."

Această normă de competență teritorială

derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a

din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal,.legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII

alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și

finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin. (2) și (3) din art.

XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1),

respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

- secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei

legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit

la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță

în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare

a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența tribunalelor se trimit la tribunale,"

Drept urmare, din interpretarea teleologică

și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013

se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde

dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii

nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor

constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile

Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act

normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții,

contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că

ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute,

dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 care dispun în sensul că: „După art.

10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului

de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în M. Of. al României,

Partea

I,

nr. 82/1.02.2002, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare,

se introduce un nou articol, art. 10

1

, cu următorul cuprins:

"Art. 10

1

. - Prin derogare

de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de

copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul,"

se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în

vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea contravențională

a fost formulată anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv la data de 7

noiembrie 2011.

Locul săvârșirii contravenției reținute

în sarcina petentei a fost Autostrada A2 km 12 + 450 G., jud. Ilfov, zonă situată

în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât, în raport de art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001, această instanță este competentă să soluționeze cauza,

având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie

contravențională.

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-06-19
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3477/2013
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competență de față constată următoarele: Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr. 8443/1748/2011 formulată
ÎCCJ 2013-06-19
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3484/2013
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competență de față constată următoarele: Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 30 august 2012 pe rolul Judecătoriei Constanța sub n
ÎCCJ 2013-06-19
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3483/2013
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competență de față constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 7 decembrie 2012 sub nr. 5399/232/2012,
ÎCCJ 2013-05-27
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2886/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 01 iunie 2012 pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 6610/94/2012 petenta SC G.A.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA-C.E.S.T.R.I.N., anula
ÎCCJ 2013-06-05
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3152/2013
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Cornetu la data de 4 decembrie 2012 petenta SC E.I.E. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA C.E.S.T.R.I.N
Sursă