ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3483/2013

Deliberând, în condițiile art. 256

alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competență de față constată

următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Găești la data de 7 decembrie 2012 sub nr. 5399/232/2012, petentul P.M.F.

a solicitat anularea proceselor verbale

de contravenție din 21 martie 2012 și din 21 martie 2012 încheiate de intimata

C.N.A.D.N.R.  SA -C. care, la datele de 31 octombrie 2011 și 5 noiembrie 2011, a

constatat că vehiculul categoria A cu numărul de înmatriculare XXX aparținând petentului

a circulat pe Autostrada A1 km 70 + 460 m P., jud.Dâmbovița fără a deține rovinietă.

Petentul a mai solicitat anularea măsurilor de sancționare contravențională.

Prin încheierea din 20 februarie 2013,

Judecătoria Găești

a dispus,

în temeiul art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013, scoaterea cauzei de

pe rol și înaintarea acesteia Judecătoriei Slatina, ca instanța competentă de la

domiciliul petentului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei

Slatina la data de 26 februarie 2013 sub nr. 5399/232/2012.

Judecătoria Slatina, prin sentința civilă

nr. 4490 din 17 aprilie 2013, și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Găiești și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., l-a înaintat spre soluționare

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța Judecătoriei

Slatina a reținut următoarele:

Prin procesele-verbale de constatare a

contravenției din 21 martie 2012 și încheiate de intimata C.N.A.D.N.R. SA - C. s-a

reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8

alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, locul săvârșirii contravenției fiind Autostrada

A1 km 70+ 460 m, P., județul Dâmbovița care, potrivit H.G. nr. 337/1993 se află

în circumscripția Judecătoriei Găești.

Judecătoria Găești a declinat soluționarea

cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina în temeiul dispozițiilor art. XXIII

alin. (1) din Legea nr. 2/2013.

Potrivit art. XXIII alin. (1) din

Legea nr. 2/2013, procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia

contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării,

potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite,

se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.

Art. XXIII se referă la procesele în primă

instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională

iar dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică doar proceselor începute

după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 iar nu și celor în curs de soluționare,

având în vedere principiul neretroactivității legii civile.

Pe cale de consecință, în prezenta cauză

sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002 raportat la art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 care prevede că instanța competentă în soluționarea

plângerii contravenționale este instanța de la locul săvârșirii contravenției, în

speță Judecătoria Găiești.

Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Găiești pentru considerentele care succed.

Obiectul cauzei este plângerea contravențională

prin care au fost contestate, procesele-verbale de constatare a contravenției din

21 martie 2012 întocmite de intimata C.N.A.D.N.R. - SA - C.

Prin procesele-verbale de constatare a

contravențiilor din 21 martie 2012 încheiate de intimata C.N.A.D.N.R. SA - C. s-a

reținut că la data de 31 octombrie 2011 și, respectiv, la data de 5 noiembrie 2011,

vehiculul categoria A cu numărul de înmatriculare XXX aparținând petentului a circulat

pe Autostrada A1 km 70 +460 m P., jud.Dâmbovița fără a deține rovinieta, faptă ce

constituie contravenție, conform art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării

plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare

a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin

art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de

copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul"

Această normă de competență teritorială

derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a

din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal", legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII

alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și

finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin. (2) și (3) din art.

XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1),

respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei

legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența Curților de Apel, se trimit

la Curțile de Apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță

în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare

a prezentei legi pe rolul Curților de Apel și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența Tribunalelor se trimit la Tribunale."

Drept urmare, din interpretarea teleologică

și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013

se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde

dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii

nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor

constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile

Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act

normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții,

contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că

ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute,

dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 care dispun în sensul că: „După art.

10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului

de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în M. Of. al României,

Partea

I,

nr. 82/1.02.2002, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare,

se introduce un nou art., art. 10

1

, cu următorul cuprins:

"Art. 10

1

. - Prin derogare

de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de

copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul,"

se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în

vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea contravențională

a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv la data de 27

decembrie 2012.

Locul săvârșirii contravenției reținute

în sarcina petentului a fost Autostrada A1 km70 + 460 m P., jud.Dâmbovița, zonă

situată în circumscripția Judecătoriei Găiești, așa încât, în raport de art. 32

alin. (1) din O.G. nr. 2/200, această instanță este competentă să soluționeze cauza,

având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie

contravențională.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

iunie 2013.