ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3150/2013

Asupra conflictului de

competență constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe

rolul Judecătoriei Găești la data de 13 iunie 2012 petenta SC P.I. SRL a solicitat,

în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA C.E.S.T.R.I.N., anularea procesului-verbal

de contravenție din 15 mai 2012 emis de către intimată.

În motivarea cererii s-a

arătat că prin procesul-verbal din 15 mai 2012 petenta a fost

sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 28 euro pentru că în data de

2 mai 2012, ora 10:42 autoturismul proprietatea sa a circulat pe raza localității

P., județul Dămbovița - A1 km70+460m, fără a deține rovinietă valabilă.

Prin încheierea civilă

din 22 februarie 2013 Judecătoria Găești, în temeiul art. XXIII alin. (1) și

(4) din Legea nr. 2/2013 a scos cauza de pe rol

, pe cale administrativă și a înaintat

dosarul Judecătoriei Slatina, spre competentă soluționare.

La rândul său, Judecătoria

Slatina, prin sentința civilă nr. 4879 din 24 aprilie 2013 a declinat competența

în favoarea Judecătoriei Brezoi, cu motivarea că dispozițiile art. XXIII alin.

(1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu se aplică în materie contravențională și, ca

atare, competența revine judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită

fapta, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

Ivindu-se conflictul negativ

de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ. a

fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra conflictului negativ

de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Obiectul cauzei este plângerea

contravențională prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare și sancționare

a contravenției din 15 mai 2012, întocmit de

intimata

C.N.A.D.N.R. SA C.E.S.T.R.I.N.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări

O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G.

nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.”

Această normă de competență

teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în secțiunea

a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor

art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii

și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi.”

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze

se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării

în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată

în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data

intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit

prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.”

Drept urmare, din interpretarea

teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din

Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională,

prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia

contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată,

prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece

prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală,

contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări

sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă,

în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele

reținute, dispozițiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor

în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013,

nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea

contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de

13 iunie 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost

A1 km70+460m-P., județ Dâmbovița, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Găești,

așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32

alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței

teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce preced,

soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Găești, în favoarea căreia

urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Găești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie

2013.