ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4187/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată

următoarele:

Prin plângerea înregistrată inițial

la Judecătoria sector 1 București la data de 7 decembrie 2012, contestatorul B.P.

a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu intimata

C.N.A.D.N.R. SA, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție încheiat

la data de 14 noiembrie 2012 și exonerarea sa de plata amenzii aplicate.

În motivarea plângerii,

petentul a arătat că prin procesul-verbal de contravenție din 14 noiembrie 2012

i-a fost aplicată o amendă contravențională de 250 RON, reținându-se în sarcina

contestatorului că în data de 14 noiembrie 2012 a circulat pe autostrada A1 km.70+460

m, P., județul Dâmbovița, cu vehiculul categoria A, fără a deține rovinieta valabilă.

Procesul-verbal încheiat în formă electronică nu îndeplinește condițiile de formă

prevăzute de O.G. nr. 2/2001, iar acest act constatator nu a fost comunicat în modalitatea

prevăzută de Legea nr. 455/2001.

Judecătoria sector

1 București a transmis plângerea formulată de petentul B.P. către Judecătoria Găești,

pe cale administrativă, în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (1) lit. l)

din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

După primirea

și înregistrarea dosarului, Judecătoria Găești, prin rezoluția din data de 21

februarie 2013, a declinat cauza către Judecătoria Slatina, pe cale administrativă,

în temeiul dispozițiile art. XXIII alin. (1) și 4 din Legea nr. 2/2013.

La data de 28

februarie 2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina care, la

termenul din 22 aprilie 2013, a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială.

Prin încheierea

nr. 4673 din 22 aprilie 2013, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Găești. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea

dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului

de competență.

Înalta Curte constată

intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Găești și Judecătoria

Slatina, care și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii.

Astfel, Judecătoria

Găești, trimițând dosarul pe cale administrativă la Judecătoria Slatina, cu motivarea

că nu este instanța competentă teritorial, s-a dezînvestit cu soluționarea cauzei,

ceea ce înseamnă că și-a declinat competența, această situație având drept consecință

ivirea conflictului de competență între cele două judecătorii.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei

este plângerea contravențională prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare

și sancționare a contravenției încheiat la data de 14 noiembrie 2012, întocmit de

intimata C.N.A.D.N.R. SA.

Prin procesul-verbal

încheiat la data de 14 noiembrie 2012, la sediul agentului constatator, s-a reținut

că la data de 14 noiembrie 2012, pe autostrada A1 km.70+460 m., P., județul Dâmbovița,

vehiculul aparținând domnului B.P. a circulat fără a deține rovinieta valabilă,

proba făcându-se cu imaginea foto.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce

modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10

din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

: „prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 (...) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a

contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul contravenientul.”

Această normă

de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă

în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea și

completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului

administrativ și fiscal”, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două

materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții

tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în

materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării,

potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite

se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.”

De asemenea,

alin. (2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la

ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele

în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și

fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de

apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit

la tribunale.”

Drept urmare,

din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată

că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme

ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională,

prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia

contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată,

prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece

prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală,

contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări

sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă,

în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai

proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță,

plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013,

la data de 7 decembrie 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina

petentului a fost autostrada A1 km.70+460 m., P., județul Dâmbovița, zonă situată

în circumscripția Judecătoriei Găești, așa încât această instanță este competentă

să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere

caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce

preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Găești, în favoarea

căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

1 octombrie 2013.