ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2076/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 7 mai 2012, petenta SC M.T. SRL a solicitat instanței anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției din 10 aprilie 2012, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. SA. În motivarea cererii, petenta a arătat că prin procesul verbal încheiat la data de 10 aprilie 2012, la sediul agentului constatator, s-a reținut că la data de 22 noiembrie 2011, pe autostrada A1, vehiculul aparținând SC M.T. SRL ar fi circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea foto. În temeiul art. 16 alin. (7) din O.G.

nr. 2/2001, petenta a solicitat anularea procesului-verbal pentru că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni. De asemenea, a solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal, dată fiind lipsa semnăturii agentului constatator. Contravenienta susține că deținea rovinieta pentru autovehiculul menționat, având în vedere elementele de identificare ale autoturismului respectiv, menționate în rovinieta și în bonul fiscal, rovinieta fiind valabilă pentru o perioadă de o lună, respectiv intervalul 25 noiembrie 2011-24 decembrie 2011. În acest sens, petenta a învederat că legiuitorul a prevăzut această taxă specială pentru fiecare autovehicul care circulă pe drumurile naționale, taxă care rămâne valabilă chiar dacă autovehiculul respectiv identificat cu elementele care îl personalizează capătă un alt nr. de înmatriculare.

La termenul din 30 mai 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Slatina, în baza dispozițiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001. Prin sentința civilă nr. 5316 din 30 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Slatina, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 31 iulie 2012 și prin rezoluția din data de 21 februarie 2013, Judecătoria Găești a dispus pe cale administrativă, înaintarea dosarului către Judecătoria Slatina, spre competentă soluționare, reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 26 februarie 2013 și, prin încheierea nr. 2102 din 27 februarie 2013, Judecătoria Slatina a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra acestuia, reținând că, în prezenta cauză se pune problema interpretării dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 și implicit, a aplicării în timp a legii. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul cauzei este plângerea contravențională prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 10 aprilie 2012, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R.

SA. Prin procesul verbal încheiat la data de 10 aprilie 2012, la sediul agentului constatator, s-a reținut că la data de 22 noiembrie 2011, pe autostrada A1, vehiculul aparținând SC M.T. SRL ar fi circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba facându-se cu imaginea foto. Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. 3 alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10 1 : „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (… ) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul." Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi." De asemenea, alin (2) și (3) din art. 23 precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale." Drept urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. 23 din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. 23 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. 13 alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare. Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 7 mai 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost A1, km.70+460 m. P., jud. Dâmbovița, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Găești, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Găești, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2013.