ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2076/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin

plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 7 mai 2012,

petenta SC M.T. SRL a solicitat instanței

anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției din 10

aprilie 2012, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. SA.

În motivarea cererii, petenta a arătat

că prin procesul verbal încheiat la data de 10 aprilie 2012, la sediul agentului

constatator, s-a reținut că la data de 22 noiembrie 2011, pe autostrada A1, vehiculul

aparținând SC M.T. SRL ar fi circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se

cu imaginea foto.

În temeiul art. 16 alin. (7) din O.G.

nr. 2/2001, petenta a solicitat anularea procesului-verbal pentru că nu i s-a adus

la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni. De asemenea, a solicitat să se constate

nulitatea absolută a procesului-verbal, dată fiind lipsa semnăturii agentului constatator.

Contravenienta susține că deținea rovinieta

pentru autovehiculul menționat, având în vedere elementele de identificare ale autoturismului

respectiv, menționate în rovinieta și în bonul fiscal, rovinieta fiind valabilă

pentru o perioadă de o lună, respectiv intervalul 25 noiembrie 2011-24

decembrie 2011. În acest sens, petenta a învederat că legiuitorul a prevăzut această

taxă specială pentru fiecare autovehicul care circulă pe drumurile naționale, taxă

care rămâne valabilă chiar dacă autovehiculul respectiv identificat cu elementele

care îl personalizează capătă un alt nr. de înmatriculare.

La termenul din 30 mai 2012, instanța,

din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Slatina,

în baza dispozițiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001.

Prin sentința civilă nr. 5316 din 30

mai 2012 pronunțată de Judecătoria Slatina,

s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Găești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei

Găești la data de 31 iulie 2012 și prin rezoluția din data de 21 februarie 2013,

Judecătoria Găești a dispus pe cale administrativă, înaintarea dosarului către Judecătoria

Slatina, spre competentă soluționare, reținând aplicabilitatea dispozițiilor

art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei

Slatina la data de 26 februarie 2013 și, prin încheierea nr. 2102 din 27

februarie 2013, Judecătoria Slatina a constatat ivit conflictul negativ de competență

și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra

acestuia, reținând că, în prezenta cauză se pune problema interpretării dispozițiilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 și implicit, a aplicării în timp a legii.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este plângerea contravențională

prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției

din 10 aprilie 2012, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. SA.

Prin procesul verbal încheiat la data de

10 aprilie 2012, la sediul agentului constatator, s-a reținut că la data de 22

noiembrie 2011, pe autostrada A1, vehiculul aparținând SC M.T. SRL ar fi circulat

fără a deține rovinieta valabilă, proba facându-se cu imaginea foto.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării

plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare

a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin

art. 3 alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de

copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul."

Această normă de competență teritorială

derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a

din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. 23

alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și

finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin (2) și (3) din art. 23

precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv:

(2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi

și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit

la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță

în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare

a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența tribunalelor se trimit la tribunale."

Drept urmare, din interpretarea teleologică

și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. 23 din Legea nr. 2/2013

se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. 23 nu cuprinde

dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii

nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor

constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile

Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act

normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții,

contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. 13 alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că

ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute,

dispozițiile art. 13 din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie

contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor

în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea contravențională

a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 7 mai 2012. Locul

săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost A1, km.70+460 m. P.,

jud. Dâmbovița, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Găești, așa încât această

instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate

în materie contravențională.

Față de cele ce preced, soluționarea pricinii

este de competența Judecătoriei Găești, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2013.