ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4276/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, la data de 27 decembrie 2011,

petentul B.O.N. a solicitat

instanței anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției

nr. X1 din 28 noiembrie 2011 și nr. X2 din 28 noiembrie 2011, întocmite de intimata

C.N.A.D.N.R. SA-C.E.S.T.R.I.N.

În

motivarea cererii, petentul a arătat că prin

procesele-verbale menționate s-a reținut că, la data de 31 mai 2011 și 2 iunie 2011,

pe autostrada A1, localitatea S., județul Vâlcea, ar fi circulat fără a deține rovinieta

valabilă.

În

temeiul art. 5 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, petentul a solicitat

anularea proceselor-verbal pentru că, începând cu data de 9 martie 2011, a înstrăinat

autoturismul domnului M.L.I. care îl deține în posesie și pentru o contravenție

continuă se poate aplica o singură sancțiune principală.

La termenul din 18 martie 2013, instanța,

din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Brezoi,

în baza dispozițiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001 și a înaintat dosarul spre competentă

soluționare Judecătoriei Bistrița, ca instanță de la domiciliul petentului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei

Bistrița, la 5 aprilie 2013, iar prin sentința civilă nr. 5226 din 14 iunie 2013,

instanța a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Brezoi, ca

instanță de la locul săvârșirii contravenției, a constatat ivit conflictul negativ

de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru

a hotărî asupra acestuia, reținând că, în prezenta cauză se pune problema interpretării

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 și implicit, a aplicării

în timp a legii.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

Înalta Curte reține următoarele:

Prin procesele-verbal nr. X1 din 28 noiembrie

2011 și nr. X2 din 28 noiembrie 2011, întocmite de intimata C.N.A.D.N.R. SA-C.E.S.T.R.I.N.,

s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8

alin. (1) din O.G. nr. 15/2002.

S-a menționat ca loc al săvârșirii contravenției

autostrada A1, localitatea S., județul Vâlcea.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării

plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare

a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin

art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”

Această normă de competență teritorială

derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a

din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal”, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII

alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul „Dispoziții tranzitorii și

finale”: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi.”

De asemenea, alin. (2) și (3) din art.

XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin.

(1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei

legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit

la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia

contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei

legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

tribunalelor se trimit la tribunale.”

Drept urmare, din interpretarea teleologică

și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013

se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal, nu și în materie contravențională. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013

se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc

modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ

și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII

alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și

fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile

și proceselor în alte materii.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde

dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii

nr. 2/2013, referitoare la modificarea competenței în această materie, vor fi aplicabile,

conform regulii instituite de art. 725 alin. (2) C. proc. civ., doar proceselor

începute după intrarea în vigoare a noii norme de competență, nu și celor în curs

de soluționare.

Or, în speță, plângerea contravențională

a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 27 decembrie 2011.

Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost autostrada

A1, localitatea S. județul Vâlcea, care se află în circumscripția Judecătoriei Brezoi,

așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32

alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței

teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce preced, soluționarea pricinii

este de competența Judecătoriei Brezoi, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2013.