ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3446/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, la data de 13 octombrie 2008, sub nr. 7193/86/2008 reclamanta SIF O. SA a chemat în judecată pe pârâta SC M.R. SA, solicitând instanței să dispună anularea pct. 1 și 2 ale Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC M.R. SA, desfășurată în data de 3 septembrie 2008. Prin Sentința nr. 70 din 9 februarie 2009, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SIF O. SA Craiova, în contradictoriu cu pârâtă SC M.R. SA Rădăuți, având ca obiect anularea pct. 1 și 2 ale Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC M.R.

SA, desfășurată în data de 3 septembrie 2008. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea introductivă reclamanta a solicitat anularea pct. 1 și 2 din Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC M.R. SA, desfășurată în data de 3 septembrie 2008, puncte la care s-a hotărât: aprobarea efectuării de investiții financiare pe piața de capital, precum și aprobarea efectuării de investiții financiare pe piața de capital prin SSIF E.I. SRL cu împuternicirea unei persoane care să reprezinte societatea în relațiile cu SSIF E.I. SRL, iar din probele administrate în cauză s-a constatat că nici unul din cele două motive invocate de reclamantă nu se regăsește printre cele enumerate în dispozițiile legale care reglementează această instituție.

Împotriva sentinței, reclamanta a formulat apel, iar prin Decizia nr. 123/2009, Curtea de Apel Suceava a admis apelul, a desființat sentința apelată, trimițând cauza spre rejudecare, reținând că, potrivit criticilor din apel, reclamanta a solicitat anularea pct. 1 și 2 din Hotărârea AGOA și AGEA din 15 octombrie 2008, iar instanța de fond a analizat o Hotărâre AGEA din 3 septembrie 2008, care nu cuprinde pct. 1 și 2 din hotărârea la care se referă reclamanta. Această decizie a fost atacată cu recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia nr. 3054 din 30 septembrie 2010 a admis recursul declarat de pârâta SC „M.R." SA împotriva Deciziei nr. 123 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare.

În motivarea deciziei, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că instanța de apel nu a analizat actele dosarului și nu a luat în considerare faptul că reclamanta SIF O. SA Craiova a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, solicitând în apel admiterea acțiunii și anularea hotărârilor AGOA ș AGEA din 15 octombrie 2008, deși, prin cererea introductivă de instanță solicitase anularea pct. 1 și 2 ale hotărârii AGEA din 3 septembrie 2008. A mai reținut că, instanța de apel nu a ținut seama că acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, iar, în apel, se reproșează încălcarea dispozițiilor art. 203, 228 și 241 din Legea nr. 297/2004.

În cadrul rejudecării apelului după casare, Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 65 din 16 septembrie 2011 a respins ca nefondat apelul reclamantei SIF O. SA Craiova, reținând că, reclamanta nu a dovedit, conform art. 1169 C. civ., în ce constă vătămarea produsă prin adoptarea pct. 1 și 2 de către Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC M.R. SA, desfășurată în data de 3 septembrie 2008. Împotriva acestei decizii, în termen legal reclamanta SIF O. SA Craiova a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că, în mod greșit instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond de respingere a acțiunii, având în vedere că această instanță a analizat extrem de sumar situația de fapt, interpretând greșit probele administrate în cauză și aplicând în mod eronat dispozițiile legale în materie. În argumentarea motivelor de recurs, recurenta susține că hotărârile AGEA a căror anulare se solicită au ca obiect aprobarea de investiții financiare pe piața de capital și aprobarea efectuării acestora prin SSIF E.I.

SRL și împuternicirea unei persoane care să reprezinte societatea în relațiile cu SSIF E.I., acestea fiind adoptate în cadrul AGEA din 3 septembrie 2008, cu votul exclusiv format de o majoritate alcătuită din trei acționari, care dețin 37,957% din capitalul social și că această majoritate funcționează și decide fără informarea prealabilă a pieței de capital, sens în care se apreciază că au fost încălcate și dispozițiile art. 228 din Legea nr. 297/2004.

Mai susține recurenta că, o dovadă a exercitării abuzive a voinței majoritare a acționarilor o reprezintă Adresa nr. 4219 din 8 martie 2011 emisă de CNVM prin care se solicita acționarilor să respecte dispozițiile art. 203 din Legea nr. 297/2004, ulterior fiind emisă și Ordonanța CNVM nr. 374 din 25 august 2011. O altă critică vizează faptul că s-au încălcat dispozițiile art. 136 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, potrivit cărora, acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății și ale tuturor celorlalți acționari, cerință care nu a fost îndeplinită, câtă vreme a fost impusă, prin puterea votului majoritar deturnarea activității societății, prevăzută în actul constitutiv prin acordarea unui mandat discreționar, urmărindu-se tocmai evitarea aplicării dispozițiilor art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și eludarea prevederilor legale sub aspectul informării acționarilor cu privire la tranzacțiile efectuate pe piața de capital.

Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul reclamantei SIF O. SA Craiova să fie respins, pentru următoarele considerente: Motivul prevăzut de art. 304 (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Observând considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că a răspuns criticilor care au fost formulate de apelantă în cadrul controlului de netemeinicie și nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de atac și a avut în vedere îndrumările deciziei de casare cu privire la problemele de drept dezlegate de către aceasta.

Modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată, potrivit art. 304 alin. (9) C. proc. civ. atunci „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii". Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenta a pus în discuție aplicarea greșită, de către instanța de apel a dispozițiilor art. 203, 228 241 din Legea nr. 297/2004, invocând și abuzul de majoritate exercitat de către trei dintre acționari, care au acționat fără a ține seama de interesul general. În acest sens, prin decizia recurată s-a motivat că apelul a fost examinat potrivit considerentelor deciziei de casare. Conform acestei decizii, instanța de recurs a stabilit că prin invocarea dispozițiilor art. 203, 228 și 241 din Legea nr. 297/2004 s-a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată și s-au încălcat dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc.

civ., acesta fiind de altfel și motivul pentru care s-a dispus casarea deciziei pronunțată în apel. Pentru identitate de rațiune, invocarea din nou a nerespectării acestor dispoziții nu este posibilă, față de dispozițiile art. 315 C. proc. civ., motiv pentru care instanța de apel nu le-a examinat și pe cale de consecință nu vor putea fi luate în considerare nici în prezenta cale de atac. În privința abuzului de majoritate instanța de apel a argumentat pe baza probelor administrate, - a căror cenzurare este exclusă în recurs - că în speță nu s-a demonstrat efectuarea unor investiții de capital cu efecte negative asupra activității societății ori în dauna celorlalți asociați.

Critica, invocată pentru prima dată în recurs, care vizează încălcarea dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 31/1990, republicată, potrivit căreia, acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății și ale tuturor celorlalți acționari, nu poate fi primită, întrucât, instanța de recurs realizează numai un control judiciar asupra hotărârii atacate, iar acest control nu poate avea în vedere alte pretenții sau elemente care nu au format obiectul judecății instanței de apel. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SIF O. SA Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SIF O. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 65 din 16 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2012. Procesat de GGC - LM