ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5804/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 3

octombrie 2007, reclamantul A.Ș. a chemat în judecată Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând anularea Hotărârii nr.

2 din 5 septembrie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

din cadrul Consiliului local al Orașului Otopeni.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că prin actul sus-menționat s-a dispus exproprierea

suprafeței de 41,9 mp din terenul proprietatea sa, situat în Otopeni, Calea B.

nr. X, în vederea realizării obiectivului „Fluidizarea traficului pe DN km

11+938 - km 17+165 sector Băneasa - Otopeni”.

Reclamantul a mai

arătat că Hotărârea nr. 2/2007 a fost emisă cu nerespectarea Legii nr. 198/2004

și a H.G. nr. 941/2004, fără informarea și consultarea sa prealabilă, motiv

pentru care nu este de acord cu exproprierea, măsură care îl pune în

imposibilitate de a utiliza întreaga suprafață de teren proprietatea sa.

Prin Sentința civilă

nr. 1385 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal - a cărei competență de soluționare a fost

stabilită prin regulatorul pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal (Decizia nr. 3954 din 29 septembrie

2009) - a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că măsura exproprierii a fost adoptată cu

respectarea prevederilor legale în vigoare, fiind justificată de o cauză de

utilitate publică, respectiv amplasarea unei stații de autobuz.

S-a constatat de

asemenea, că accesul reclamantului la proprietatea sa nu este îngrădit,

putându-se realiza pe calea de acces desprinsă din DN 1, astfel cum a stabilit

expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul A.Ș., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că pârâta, emițând hotărârea în litigiu, și-a încălcat obligația

prevăzută de Legea nr. 198/2004 de a-l informa în prealabil referitor la

lucrarea ce urma a fi amplasată pe teren și, de asemenea, documentația

cadastrală a fost întocmită în baza unei alte hotărâri de guvern decât cea de

expropriere, respectiv în temeiul H.G. nr. 755/2005, în loc de H.G. nr.

688/2007.

Reclamantul a

precizat și faptul că, ulterior, locația stației de autobuz a fost mutată și

finalizată nemaijustificându-se măsura exproprierii, iar pe terenul în discuție

realizându-se o spălătorie auto, autorizată încă din anul 2008.

Prin cererea depusă

la 18 aprilie 2013, pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România a invocat excepția autorității de lucru judecat, în

raport de Decizia nr. 5414/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I-a civilă prin care s-a respins în mod irevocabil acțiunea prin care A.I. și

G.A. solicitau anularea Hotărârii nr. 1 din 15 septembrie 2007 privind

acordarea de despăgubiri pentru exproprierea suprafeței de 28,56 mp teren

situat în Otopeni, operațiune necesară aceleiași lucrări, de fluidizare a

traficului pe același sector de drum menționat și în Hotărârea nr. 2 din 5

septembrie 2007.

Nefiind îndeplinite

cerințele prevăzute de art. 1201 C. civ. privind identitatea de părți, obiect

și cauză, Curtea a respins excepția invocată de pârâtă ca nefondată.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, prin H.G. nr.

755/2005 s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes

național „Fluidizare trafic DN 1 km 11+938 - km 17+165 sector Băneasa -

Otopeni”, precum și declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor

proprietate privată, situate în acea zonă, prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în calitatea sa de expropriator în

numele Statului Român, anexa 2, conținând tabelul acelor imobile, fiind

ulterior completată prin anexa la H.G. nr. 688/2007, în care se regăsește și

proprietatea reclamantului în suprafață de 41,93 mp.

Aceste hotărâri de

guvern au fost emise în baza Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile

lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în vigoare atât

în 2005, cât și în 2007.

Potrivit art. 11 din

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea, actul prin care s-a declarat utilitatea

publică de interes național se aduce la cunoștința publică prin afișare la

sediul consiliului local în a cărui rază este situat imobilul și prin publicare

în M. Of., cerințe îndeplinite în cauză, proprietarii imobilelor în discuție

urmând a fi notificați și având dreptul de a formula întâmpinări, a căror

soluționare cade în sarcina comisiei constituite potrivit art. 15 din lege,

prin hotărâre a guvernului.

Același act normativ

prevede la art. 20 dreptul de contestare a hotărârilor emise de comisie la

curtea de apel în raza căruia este situat imobilul, în condițiile Legii

contenciosului administrativ.

Or, în cauză,

reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 33/1994, prin prezenta

acțiune contestându-se actul emis de Comisia pentru aplicarea Legii nr.

198/2004 oraș Otopeni constituită în cadrul companiei pârâte care, prin

Hotărârea nr. 2 din 5 septembrie 2007 s-a pronunțat exclusiv asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite, stabilind suma de 25.700 RON pentru suprafața

expropriată de 41,93 mp proprietatea reclamantului.

În prezentul litigiu

reclamantul contestă de fapt însăși măsura exproprierii terenului proprietatea

sa, deși dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 limitează dreptul de a

formula contestație pe cale judiciară doar la cuantumul despăgubirilor, or,

nici acțiunea și nici motivele de recurs nu se referă la acest aspect.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea constată că soluția de respingere a acțiunii este legală

și temeinică, urmând a se dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.Ș. împotriva Sentinței civile nr. 1385 din 23 februarie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM