ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 959/2010

Deliberând asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 893 din 14 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția

a IV-a civilă, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de contestatorii C.I.M.

și M.A.C.Ș. în contradictoriu cu intimatul Municipiul București prin Primar

General deoarece prin notificarea din 2001, reclamanții au solicitat a le fi

restituit în natură sau prin echivalent, imobilul compus din teren în suprafață

de 203 mp și construcție, iar imobilul a trecut în proprietatea statului prin

actul de donație încheiat în formă autentică la Notariatul de Stat Tudor

Vladimirescu din 20 septembrie 1965.

Împotriva acestei sentințe civile reclamanții au declarat apel care a

fost admis, cu consecința schimbării sentinței în sensul admiterii contestației

și anulării dispoziției din 12 februarie 2007 a Primarului General al

Municipiului București; a fost obligat intimatul să restituie către reclamanți,

în natură, suprafața de 203,5 mp, situat în București, învecinată cu

spitalul și teren liber, astfel cum a fost identificată în raportul de

expertiză întocmit de expert C.G., chenarul 1, 2, 3, 4, în culoare albă și să

facă propuneri de despăgubire pentru construcția demolată.

Pentru a pronunța Decizia

nr. 21 din 13 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

avut în vedere faptul că actul de donație din 20 septembrie 1965 autentificat

la Notariatul de Stat Tudor Vladimirescu a fost constatat nul prin sentința

civilă nr. 447 din 22 ianuarie 2008, irevocabilă, a Judecătoriei sectorului 5,

contestatorii având calitate de persoane îndreptățite la restituirea

imobilului, terenul fiind liber, neafectat de utilități publice, iar

construcția începută și abandonată din 1991 neafectând decât o suprafață de

4,57 mp din totalul de 203,5 mp.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul București prin

primar general, criticând decizia în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Prin considerentele recursului se arată că termenul de 60 de zile

dispus de art. 23 din Legea nr. 10/2001 are două date de referință, fie data

depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare. Cum reclamanții

nu au depus la dosarul comisiei dovada nulității donației încheiată în temeiul

Decretului nr. 478/1954, dispoziția contestată este legală.

Analizând decizia prin prisma criticii formulate, a probatoriilor

administrate în toate etapele procesuale cu referire la dispozițiile legale

incidente în cauză, Înalta Curte va constata caracterul nefondat al căii de

atac pentru argumentele ce succed.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în

mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, include în art. 2 alin.

(1) lit. c), în categoria imobilelor preluate abuziv și pe cele „donate

statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind

donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954

privind donațiile făcute statului și alte asemenea, neîncheiate în formă

autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice,

încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 C. civ., în acest din urmă

caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației

printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.

Prin sentința civilă nr. 447 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de

Judecătoria sectorului 5 București, definitivă prin Decizia nr. 872 din 23

iunie 2008 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și irevocabilă prin Decizia

nr. 1584 din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a constatat nulitatea actului

de donație din 20 septembrie 1965 cu privire la imobilul situat în București.

Conform art. 23 din lege, invocat de recurent ca fiind greșit aplicat

în cauză, actele doveditoare ale dreptului de proprietate precum și orice alte

înscrisuri pot fi depuse până la soluționarea notificării.

Expresia „soluționarea notificării” trebuie înțeleasă în sensul că

vizează soluționarea acesteia în oricare din cele două etape, administrative

înaintea unității deținătoare sau judiciare, prin hotărâre irevocabilă a

instanței de judecată.

În condițiile în care dispozițiile legii de reparație nu interzic

completarea probatoriului în etapa judiciară, rolul instanței nu se poate

rezuma la verificarea probelor administrate în etapa administrativă, întrucât

ar fi încălcat principiul liberului acces la justiție precum și pe cel al

aflării adevărului, principii ce converg în cadrul Legii nr. 10/2001, la

aplicarea corectă a principiilor legii de reparație stabilite prin H.G. nr. 250/2007

pentru aprobarea Normele metodologice de aplicare unitară a legii mai sus

arătată.

Așadar, cum reclamanții au făcut dovada calității lor de succesori a

mamei lor, D.O.E., persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii

pentru imobilul proprietatea sa, preluat abuziv în temeiul unui contract de

donație, a cărui nulitate a fost constatată irevocabil prin hotărâre

judecătorească, dispozițiile art. 23 au fost corect aplicate de instanța

superioară de fond.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., va respinge calea de atac declarată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat de Municipiul București, prin

primar general împotriva Deciziei nr. 21 din data de 13 ianuarie 2009 a Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.