ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 959/2010

Deliberând asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 893 din 14 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de contestatorii C.I.M. și M.A.C.Ș.

în contradictoriu cu intimatul Municipiul București prin Primar General deoarece prin notificarea din 2001, reclamanții au solicitat a le fi restituit în natură sau prin echivalent, imobilul compus din teren în suprafață de 203 mp și construcție, iar imobilul a trecut în proprietatea statului prin actul de donație încheiat în formă autentică la Notariatul de Stat Tudor Vladimirescu din 20 septembrie 1965. Împotriva acestei sentințe civile reclamanții au declarat apel care a fost admis, cu consecința schimbării sentinței în sensul admiterii contestației și anulării dispoziției din 12 februarie 2007 a Primarului General al Municipiului București; a fost obligat intimatul să restituie către reclamanți, în natură, suprafața de 203,5 mp, situat în București, învecinată cu spitalul și teren liber, astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză întocmit de expert C.G., chenarul 1, 2, 3, 4, în culoare albă și să facă propuneri de despăgubire pentru construcția demolată.

Pentru a pronunța Decizia nr. 21 din 13 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a avut în vedere faptul că actul de donație din 20 septembrie 1965 autentificat la Notariatul de Stat Tudor Vladimirescu a fost constatat nul prin sentința civilă nr. 447 din 22 ianuarie 2008, irevocabilă, a Judecătoriei sectorului 5, contestatorii având calitate de persoane îndreptățite la restituirea imobilului, terenul fiind liber, neafectat de utilități publice, iar construcția începută și abandonată din 1991 neafectând decât o suprafață de 4,57 mp din totalul de 203,5 mp. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul București prin primar general, criticând decizia în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Prin considerentele recursului se arată că termenul de 60 de zile dispus de art. 23 din Legea nr. 10/2001 are două date de referință, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare. Cum reclamanții nu au depus la dosarul comisiei dovada nulității donației încheiată în temeiul Decretului nr. 478/1954, dispoziția contestată este legală. Analizând decizia prin prisma criticii formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale cu referire la dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va constata caracterul nefondat al căii de atac pentru argumentele ce succed.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, include în art. 2 alin. (1) lit. c), în categoria imobilelor preluate abuziv și pe cele „donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și alte asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 C. civ., în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.

Prin sentința civilă nr. 447 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, definitivă prin Decizia nr. 872 din 23 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și irevocabilă prin Decizia nr. 1584 din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a constatat nulitatea actului de donație din 20 septembrie 1965 cu privire la imobilul situat în București. Conform art. 23 din lege, invocat de recurent ca fiind greșit aplicat în cauză, actele doveditoare ale dreptului de proprietate precum și orice alte înscrisuri pot fi depuse până la soluționarea notificării. Expresia „soluționarea notificării” trebuie înțeleasă în sensul că vizează soluționarea acesteia în oricare din cele două etape, administrative înaintea unității deținătoare sau judiciare, prin hotărâre irevocabilă a instanței de judecată.

În condițiile în care dispozițiile legii de reparație nu interzic completarea probatoriului în etapa judiciară, rolul instanței nu se poate rezuma la verificarea probelor administrate în etapa administrativă, întrucât ar fi încălcat principiul liberului acces la justiție precum și pe cel al aflării adevărului, principii ce converg în cadrul Legii nr. 10/2001, la aplicarea corectă a principiilor legii de reparație stabilite prin H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normele metodologice de aplicare unitară a legii mai sus arătată. Așadar, cum reclamanții au făcut dovada calității lor de succesori a mamei lor, D.O.E., persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul proprietatea sa, preluat abuziv în temeiul unui contract de donație, a cărui nulitate a fost constatată irevocabil prin hotărâre judecătorească, dispozițiile art. 23 au fost corect aplicate de instanța superioară de fond.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge calea de atac declarată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de Municipiul București, prin primar general împotriva Deciziei nr. 21 din data de 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.