ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2150/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 27 iunie

2014, petentul T.C. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc.

civ., completarea dispozitivului Deciziei nr. 1879 din 12 iunie 2014 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr.

41808/3/2009*, în sensul obligării recurenților reclamanți H.A. și H.M. la

plata cheltuielilor de judecată în favoarea sa.

În motivarea cererii,

petentul a arătat că deși la termenul din 12 iunie 2014, avocat E.S. care l-a

reprezentat în cauză, a solicitat atât prin concluziile orale cât și prin

notele scrise depuse la dosar, obligarea recurenților reclamanți la plata

cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs, reprezentând onorariu de

avocat, pentru care a depus la dosarul cauzei chitanța în sumă de 4.000 RON,

instanța a omis să se pronunțe asupra acestora.

La termenul din 14

iulie 2014, Înalta Curte a rămas în pronunțare atât asupra încadrării în drept

a cererii de completare a dispozitivului cât și asupra fondului cererii.

În ceea ce privește

încadrarea în drept a cererii, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 543

C. proc. civ. actual, invocate de petent, nu sunt incidente în cauză, având în

vedere că dosarul în care s-a pronunțat Decizia 1879 din 12 iunie 2014 s-a

judecat pe dispozițiile vechiul cod, iar potrivit art. 27 din Legea nr.

134/2010 privind Codul de procedură civilă hotărârile rămân supuse căilor de

atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Analizând cererea

formulată în raport de dispozițiile art. 281

2

alin. (1) C. proc.

civ. incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată,

urmând a o admite pentru considerentele care urmează:

Potrivit

dispozițiilor legale sus-menționate, dacă prin hotărârea dată instanța a omis

să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra

unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.

Omisiunea instanței

de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se

circumscrie cazurilor reglementate de prevederile art. 281

2

alin.

(1) C. proc. civ., sens în care aceasta se poate pronunța, prin hotărâre

separată, asupra cererii de completare.

Art. 274 alin. (1) C.

proc. civ. instituie regula conform căreia „partea care cade în pretenții va fi

obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".

Dreptul la acordarea

cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport

juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții

câștigătoare a procesului.

Acest drept este

recunoscut părții și atunci când ea a solicitat cheltuieli de judecată, dar

instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În speță, Înalta

Curte constată că, la termenul din 12 iunie 2014, avocat E.S., pentru

intimatul-reclamant T.C., atât prin concluziile orale cât și prin notele scrise

depuse la dosar, a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 4.000 RON

reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depusă fila 45 din dosarul

de recurs, solicitare a cărei soluționare nu se regăsește în dispozitivul

deciziei, obiect al prezentei cereri.

Or, asupra

cheltuielilor de judecată, instanța trebuie să se pronunțe în chiar

dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin

intermediul executării silite.

Prin decizia al cărei

dispozitiv se solicită a fi completat, s-a respins ca nefondat recursul

declarat de reclamanții H.A. și H.M. împotriva Deciziei nr. 345/A din 3

decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Față de soluția

adoptată și de solicitarea avocatei E.S., pentru intimatul pârât T.C., de

acordare a cheltuielilor de judecată, devin incidente în cauză dispozițiile

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., privind obligarea părții care a căzut în

pretenții, la plata cheltuielilor de judecată, solicitate și dovedite de partea

adversă.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va admite cererea petentului și va dispune

completarea dispozitivului Deciziei nr. 1679 din 12 iulie 2014 a acestei

instanțe, în sensul celor solicitate.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea

formulată de petentul T.C. Completează dispozitivul Deciziei nr. 1879 din 12

iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată

în Dosarul nr. 41808/3/2009*, în sensul că obligă pe recurenții reclamanți H.A.

și H.M. la plata către intimatul pârât T.C. a sumei de 4.000 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iulie 2014.

Procesat de GGC - LM