ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 744/2015

Asupra cererii de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 7183 din

20 noiembrie 2012, Tribunalul Maramureș a respins excepția nulității și

excepția inadmisibilității, excepții invocate de pârâta SC A. SA; a admis în

parte acțiunea promovată de reclamantul B.l., în contradictoriu cu pârâta SC A.

SA și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului

echivalentul în RON, la data plății, a sumei de 60.000 euro, reprezentând

regularizare pentru anii 2007, 2008 și 2009, conform pct. 11 alin. (4) al

contractului intitulat „Acord" încheiat la data de 04 iulie 2007, cu

dobânda legală de la scadență și până la plata efectivă; a fost obligată pârâta

să plătească reclamantului suma de 14.543,20 RON cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 208/2014 din 27 mai

2014

a admis excepția de perimare

a apelului invocată din oficiu de către instanță și în consecință a constatat perimat

apelul declarat de către SC A. SA Tăuții Măgherăuș fiind menținută în întregime

sentința apelată; a fost obligată apelanta la plata sumei de 2000 RON cheltuieli

de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

a ll-a civilă, prin decizia nr. 3982 din 11 decembrie 2014

a respins ca nefondat recursul declarat

de pârâta SC A. SA împotriva deciziei civile nr. 208/2014 din 27 mai 2014 a Curții

de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea înregistrată la data de 17

decembrie 2014 petentul B.L. a solicitat instanței, completarea dispozitivului deciziei

nr. 3982 din 11 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a ll-a civilă, în Dosar nr. 2887/1/2014 în sensul obligării recurentei la

plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, reprezentând onorariu avocațial.

În motivare, petentul a susținut, în esență,

că instanța, deși a respins cererea de recurs nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor

de judecată, astfel cum au fost solicitate de către apărătorul ales al părții.

În drept, au fost invocate dispozițiile

art. 281

2

C. proc. civ.

Cererea este întemeiată.

Înalta Curte constată că petentul a solicitat

instanței completarea dispozitivului deciziei pronunțate în recurs în sensul obligării

recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 281

2

C. proc. civ. „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui

capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale,

se poate cere completarea hotărârii (...)".

Analizând cererea petentului B.L., raportat

la solicitarea acestuia vizând acordarea cheltuielilor de judecată în calea de atac

a recursului, ținând cont și de înscrisurile depuse în dovedirea cheltuielilor de

judecată efectuate, Înalta Curte constată că, în cauză, nu au fost acordate cheltuielile

de judecată, reprezentând onorariu avocat, aspect ce atrage incidența în cauză a

dispozițiilor art. 281

2

C. proc. civ.

În raport de această împrejurare, Înalta

Curte va da eficiență prevederilor art. 281

2

C. proc. civ., în sensul

că va admite cererea formulată de petentul B.L. și va dispune completarea dispozitivului

deciziei nr. 3982 din 11 decembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a ll-a civilă, obligând recurenta SC A. SA Tautii Magheruș la plata

sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimatului B.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admiterea cererea formulată de petentul

B.l.

Dispune

completarea dispozitivului deciziei nr. 3982 din 11 decembrie 2014 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în sensul că obligă recurenta SC A.

SA la plata sumei de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului

B.l.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 5 martie 2015.