ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 744/2015

Asupra cererii de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 7183 din 20 noiembrie 2012, Tribunalul Maramureș a respins excepția nulității și excepția inadmisibilității, excepții invocate de pârâta SC A. SA; a admis în parte acțiunea promovată de reclamantul B.l., în contradictoriu cu pârâta SC A. SA și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului echivalentul în RON, la data plății, a sumei de 60.000 euro, reprezentând regularizare pentru anii 2007, 2008 și 2009, conform pct. 11 alin. (4) al contractului intitulat „Acord" încheiat la data de 04 iulie 2007, cu dobânda legală de la scadență și până la plata efectivă; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 14.543,20 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 208/2014 din 27 mai 2014 a admis excepția de perimare a apelului invocată din oficiu de către instanță și în consecință a constatat perimat apelul declarat de către SC A. SA Tăuții Măgherăuș fiind menținută în întregime sentința apelată; a fost obligată apelanta la plata sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, prin decizia nr. 3982 din 11 decembrie 2014 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SA împotriva deciziei civile nr. 208/2014 din 27 mai 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea înregistrată la data de 17 decembrie 2014 petentul B.L. a solicitat instanței, completarea dispozitivului deciziei nr. 3982 din 11 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosar nr. 2887/1/2014 în sensul obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, reprezentând onorariu avocațial. În motivare, petentul a susținut, în esență, că instanța, deși a respins cererea de recurs nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost solicitate de către apărătorul ales al părții. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ. Cererea este întemeiată. Înalta Curte constată că petentul a solicitat instanței completarea dispozitivului deciziei pronunțate în recurs în sensul obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 281 2 C. proc. civ. „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii (...)". Analizând cererea petentului B.L., raportat la solicitarea acestuia vizând acordarea cheltuielilor de judecată în calea de atac a recursului, ținând cont și de înscrisurile depuse în dovedirea cheltuielilor de judecată efectuate, Înalta Curte constată că, în cauză, nu au fost acordate cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu avocat, aspect ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 281 2 C. proc. civ. În raport de această împrejurare, Înalta Curte va da eficiență prevederilor art. 281 2 C. proc.

civ., în sensul că va admite cererea formulată de petentul B.L. și va dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 3982 din 11 decembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, obligând recurenta SC A. SA Tautii Magheruș la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimatului B.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admiterea cererea formulată de petentul B.l. Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 3982 din 11 decembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în sensul că obligă recurenta SC A. SA la plata sumei de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului B.l. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2015.