ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1636/2014

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2012 din 31 martie

2010, Tribunalul Constanța, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei SC R.

SA Constanța, ca neîntemeiată, fiind admisă în parte acțiunea constatându-se

degradarea structurii de rezistență a imobilului situat în municipiul

Constanța, str. G.M., județ Constanța.

Prin aceeași hotărâre

a fost obligată pârâta R.A. Constanța la efectuarea lucrărilor de consolidare a

imobilului situat în Constanța str. G.M., județul Constanța, la asigurarea spațiului

locativ pentru reclamantele N.I., E.L. și G.M. pe perioada desfășurării

lucrărilor de consolidare și suportarea cheltuielilor locative ale

reclamantelor aferente acestei perioade.

A fost anulată

cererea formulată de reclamantele N.I. și G.M. având ca obiect obligarea

pârâților la despăgubiri civile pentru daune materiale.

A fost respinsă ca

inadmisibilă cererea formulată de reclamantele N.I. și G.M. având ca obiect

obligarea pârâților la despăgubiri civile pentru daune morale și a fost

obligată pârâta R.A. Constanța la plata sumei de 1.950 RON, către reclamanta

N.I., reprezentând cheltuieli judiciare, și la plata către pârâta SC R. SA a

sumei de 350 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.

Asupra excepției

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC R. SA Constanța, prima instanță

a constatat excepția neîntemeiată, întrucât atât din constatările

Inspectoratului de Stat în Construcții, cât și din rapoartele de expertiză

ulterioare a rezultat faptul că la intersecția străzilor G.M. și D. există amplasate

conducte aparținând SC R. SA, și pe cale de consecință, susținerile pârâtei în

sensul că nu se face vinovată de degradarea imobilului constituie apărări ce

vizează fondul cauzei, nefiind de natură a conduce la admiterea excepției.

Pe fondul cauzei, instanța

de fond a constatat că reclamantele N.I., E.L. și G.M. sunt proprietare ale

parterului și a unei părți din imobilul situat în municipiul Constanța, str.

G.M.

În noaptea de 13/14

mai 2003, urmare unei avarii produse în imediata vecinătate a imobilului s-a

produs prăbușirea fundației imobilului, cu consecința apariției de fisuri și

crăpături în pereți pe toată înălțimea acestuia.

Concluzia

constatărilor efectuate de către Inspectoratul de Stat în Construcții Constanța

a fost în sensul că se presupune că fenomenul de tasare în zonă are drept cauză

existența unor pierderi de apă.

Față de probele

administrate în cauză, instanța de fond a reținut că producerea surpării

terenului s-a datorat lucrărilor efectuate de pârâta R.A. în imediata apropiere

a imobilului aparținând reclamantelor.

Pentru a reține

astfel, instanța de fond a avut în vedere că producerea surpării terenului și

implicit cauzarea unor degradări majore imobilului aparținând reclamantelor

este cauzată exclusiv de pierderile de apă din rețeaua termică administrată de

pârâta R.A. Constanța, astfel încât a reținut culpa exclusivă a acesteia în

producerea prejudiciului.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel pârâtă R.A., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin

Decizia civilă nr. 184 din 19 decembrie 2012, a respins apelul declarat de

către apelanta-pârâtă R.A., reținând în ceea ce privește răspunderea R., că

fenomenul de degradare a structurii de rezistență a imobilului situat în

Constanța, str. G.M., a fost cauzat de exfiltrațiile din instalațiile

purtătoare de apă administrate de R.A. Constanța amplasate în canalul termic

din zona trotuarului, în imediata apropiere a imobilului, instalații la care

s-au consemnat deprecieri atât la conducte, cât și la canalul de protecție al

acestora.

A mai reținut

instanța că expertizele efectuate în cauză au stabilit cu exactitate că

degradarea structurii de rezistență a imobilului a fost cauzată de exfiltrațiile

din instalațiile purtătoare de apă caldă administrate de pârâta-apelantă R.A.

Constanța, amplasate în canalul termic din zona trotuarului, în imediata

apropiere a imobilului, instalații la care s-au consemnat deprecieri atât la

conducte, cât și la canalul de protecție al acestora.

Prin Decizia nr. 60

din 23 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de completare a

dispozitivului Deciziei civile nr. 184 din 19 decembrie 2012, pronunțată de

Curtea de Apel Constanța, în Dosarul nr. 3768/118/2009, dispunându-se

completarea dispozitivul Deciziei civile nr. 184 din 19 decembrie 2012 în

sensul că a fost obligată apelanta la plata către intimata SC R. SA a sumei de

300 RON reprezentând onorariu expert.

Împotriva acestor

decizii, pârâta R.A. Constanța a declarat recurs la data de 13 august 2013.

Înalta Curte, în

conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare excepția

tardivității declarării recursului, reținând următoarele:

Potrivit art. 301 C.

proc. civ., "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii dacă legea nu dispune altfel.".

Din dispozițiile

citate mai sus rezultă că pentru exercițiul căii extraordinare de atac a

recursului s-a instituit un termen legal de 15 zile, care reprezintă intervalul

de timp înăuntrul căruia partea îndreptățită se poate adresa instanței.

În speță, a fost

atacată cu recurs Decizia nr. 184 din 19 decembrie 2012, care a fost comunicată

recurentei la data de 22 aprilie 2013, recursul fiind declarat la data de 13

august 2013, iar Decizia de completare nr. 60 din 23 mai 2013 a fost comunicată

la data de 11 iunie 2013, recursul fiind declarat la data de 13 august 2013, în

condițiile în care, cele două decizii au fost comunicate de instanță la adresa

indicată de apelanta R.A. Constanța atât prin motivele de apel, cât și prin

concluziile scrise depuse la data de 5 decembrie 2012, sens în care devin

incidente dispozițiile art. 93 C. proc. civ.

Revenind la

prevederile art. 301 C. proc. civ. prin care se impune respectarea acestui

termen pentru asigurarea disciplinei procesuale se observă că de la data

comunicării deciziei stabilită ca moment de la care încep să curgă cele 15 zile

stabilite, depunerea recursului s-a făcut cu depășirea intervalului de timp

prevăzut de lege.

În fine, având în

vedere că termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop

îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea

activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru

nerespectarea lor, se va reține că recursul astfel formulat de pârâta R.A.

Constanța încalcă prevederile art. 301 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv

recursul declarat de pârâta R.A. Constanța împotriva Deciziei civile nr. 184

din 19 decembrie 2012 și a Deciziei nr. 60 din 23 mai 2013 pronunțate de Curtea

de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 mai 2014.

Procesat

de GGC - AZ