ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1158/2013

Deliberând asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

I. Prin cererea înregistrată la data de 27

mai 2011 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a sub nr. 44491/3/2011,

reclamanta D.D. a chemat în judecată pârâta SC P.B.R. SA solicitând să se

constate opozabilitatea Sentinței penale nr. 852 din 22 decembrie 2010 a

Judecătoriei sector 3 București față de pârâta SC P.B. SA și, în consecință, să

se dispună obligarea pârâtei la anularea tuturor actelor juridice menționate în

dispozitivul sentinței penale enunțate, acte încheiate între pârâtă și numita

C.V., în numele reclamantei, prin manopere cu caracter infracțional.

Prin Sentința civilă

nr. 18449 din 20 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a

admis acțiunea precizată formulată de reclamanta D.D. în contradictoriu cu

pârâta SC P.B.R. SA, a constatat că Sentința penală nr. 852 din 22 decembrie

2010 a Judecătoriei sectorului 3 București este opozabilă pârâtei; a obligat

pârâta la anularea tuturor actelor juridice menționate în dispozitivul

Sentinței penale nr. 852 din 22 decembrie 2010 a Judecătoriei sectorului 3

București pe care pârâta le-a încheiat cu numita C.V., în numele reclamantei,

prin manopere cu caracter infracțional.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, prin Sentința penală nr. 852/2010,

inculpata C.V. a fost condamnată la un an și 6 luni de închisoare pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 C. pen., art. 288 C. pen., art.

290 C. pen. și art. 291 C. pen., hotărâre definitivă la data de 11 ianuarie

2011.

Prin aceeași

sentință, în afară de condamnarea inculpatei, instanța a mai dispus printre

altele, în baza art. 348 C. proc. pen., desființarea înscrisurilor falsificate:

CI pe numele D.D., adeverință de venit, cerere de credit, declarație acord,

contract de împrumut pentru nevoi personale, carnet de muncă, cerere emitere

card de credit, declarație acord, contract de credit card, deschidere cont

pentru persoane fizice, cerere de credit, declarație acord, adeverință de

venit, contract individual de muncă și act adițional aflate în copie

"conform cu originalul", adeverință de venit, cerere de credit,

contract de credit și anexe, acord de consultare, înscrisuri identificate cu

numărul filei corespunzătoare din dosarul de urmărire penală.

S-a mai reținut de

către tribunal că, din înscrisurile de la dosar, rezultă că pârâta SC P.B.R. SA

refuză "să dea curs" sentinței penale mai sus amintite. Deși nu e

menționată expres în dispozitivul sentinței penale, pârâta este menționată în

expozitivul acestei sentințe, iar actele ce trebuie anulate conform art. 348 C.

proc. pen. sunt întocmite, în mare parte, chiar de către pârâtă.

II. Împotriva

hotărârii primei instanțe a formulat apel pârâta SC P.B.R. SA

Curtea de Apel

București, secția a VI-a civilă, învestită cu soluționarea căii ordinare de

atac, prin Decizia civilă nr. 201/2012 din 30 aprilie 2012 a admis apelul

declarat de pârâta SC P.B.R. SA împotriva Sentinței civile nr. 18449 din 20

octombrie 2011 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, pe

care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis excepția inadmisibilității

acțiunii în constatare cu privire la primul capăt de cerere și excepția lipsei

de interes referitor la cel de-al doilea capăt de cerere; a respins capătul 1

de cerere ca inadmisibil și capătul 2 de cerere ca lipsit de interes.

Instanța de prim

control și-a argumentat soluția reținând ca neîntemeiat demersul reclamantei,

având în vedere că reclamanta nu justifică un interes în obligarea pârâtei

"la anularea tuturor actelor juridice" deja anulate de instanța

penală, întrucât nu este de natură să conducă la încetarea acțiunilor de

executare a creanței născute din contractul de credit card din 20 aprilie 2007,

iar reclamanta dispune de alte mijloace procedurale pentru a respinge

pretențiile pârâtei.

În plus, a reținut că

nulitatea este o sancțiune care intervine în cazul nerespectării condițiilor de

validitate ale actului juridic la momentul încheierii lui, partea neputând fi

obligată să anuleze actul juridic bilateral, acest atribut revenind instanței

învestite în acest sens. În speță, instanța penală deja a pronunțat nulitatea

contractelor de credit, iar obligarea unei părți să le anuleze din nou apare ca

lipsită de sens.

Faptul că promovarea

unor acțiuni în realizare presupune avansarea unor cheltuieli judiciare cu taxe

de timbru sau cauțiuni nu reprezintă o limitare a accesului la justiție și

niciun argument întemeiat pentru alegerea unor căi procedurale greșite,

întrucât reclamanta poate beneficia de ajutor public judiciar, în condițiile

O.U.G. nr. 51/2008.

III. Împotriva

Deciziei civile nr. 201/2012 din 30 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a civilă, a declarat recurs reclamanta D.D., fără să

încadreze criticile formulate în vreunul dintre motivele de nelegalitate

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., solicitând admiterea căii

extraordinare de atac, modificarea hotărârii instanței de apel în sensul

respingerii apelului, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe.

Prealabil examinării

motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea

referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale

de atac de a respecta dispozițiile art. 302

1

și 304 C. proc. civ.

Exigențele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în

concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim

nivel de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului ci o examinare a

legalității hotărârilor în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Față de aceste

precizări, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din

perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură

care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite

excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată din oficiu, în baza

art. 306 alin. (1) raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., în considerarea următoarelor argumente:

Criticile dezvoltate

de reclamantă referitor la hotărârea atacată, fără să fie structurate subsumat

vreunuia dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C.

proc. civ., vizează elemente de temeinicie a soluției, privind stabilirea

situației de fapt și administrarea probatoriilor, fără să formuleze nicio

critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute

expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 303

alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea de

recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate,

dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează

că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea

hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte."

Potrivit art. 306

alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), respectiv: "motivele

de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care

însă este obligată să le pună în dezbatere părților. Indicarea greșită a

motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora

face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.

304".

Dispozițiile art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., sancționează recursul cu nulitatea pentru

nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la

lit. c) a aceleiași norme, fiind reținute expres: "motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, Înalta Curte

constată că, în speță, deși reclamanta, în memoriul de recurs a formulat o

serie de critici referitoare la hotărârea atacată nu a structurat și nu a

dezvoltat aceste motive subsumat motivelor de nelegalitate expres și limitativ

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., limitându-se să conteste recomandările

instanței de apel referitor la alegerea unei căii procedurale în cadrul căreia

să justifice interes.

Așa fiind, cum

casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile

prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. iar, conform

alin. (1) al art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să

cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurenta-reclamantă

nu s-a conformat acestor dispoziții legale și având în vedere, deopotrivă,

inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidența

prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispozițiilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepția nulității

recursului, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat

la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să constate

nulitatea recursului declarat de reclamanta D.D. împotriva Deciziei civile nr.

201/2012 din 30 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de reclamanta D.D. împotriva Deciziei civile nr. 201/2012

din 30 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 19 martie 2013.

Procesat de GGC - AS