ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1158/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin cererea înregistrată la data de 27 mai 2011 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a sub nr. 44491/3/2011, reclamanta D.D. a chemat în judecată pârâta SC P.B.R. SA solicitând să se constate opozabilitatea Sentinței penale nr. 852 din 22 decembrie 2010 a Judecătoriei sector 3 București față de pârâta SC P.B. SA și, în consecință, să se dispună obligarea pârâtei la anularea tuturor actelor juridice menționate în dispozitivul sentinței penale enunțate, acte încheiate între pârâtă și numita C.V., în numele reclamantei, prin manopere cu caracter infracțional. Prin Sentința civilă nr. 18449 din 20 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta D.D.

în contradictoriu cu pârâta SC P.B.R. SA, a constatat că Sentința penală nr. 852 din 22 decembrie 2010 a Judecătoriei sectorului 3 București este opozabilă pârâtei; a obligat pârâta la anularea tuturor actelor juridice menționate în dispozitivul Sentinței penale nr. 852 din 22 decembrie 2010 a Judecătoriei sectorului 3 București pe care pârâta le-a încheiat cu numita C.V., în numele reclamantei, prin manopere cu caracter infracțional. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin Sentința penală nr. 852/2010, inculpata C.V. a fost condamnată la un an și 6 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 C. pen., art. 288 C. pen., art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen., hotărâre definitivă la data de 11 ianuarie 2011. Prin aceeași sentință, în afară de condamnarea inculpatei, instanța a mai dispus printre altele, în baza art. 348 C. proc.

pen., desființarea înscrisurilor falsificate: CI pe numele D.D., adeverință de venit, cerere de credit, declarație acord, contract de împrumut pentru nevoi personale, carnet de muncă, cerere emitere card de credit, declarație acord, contract de credit card, deschidere cont pentru persoane fizice, cerere de credit, declarație acord, adeverință de venit, contract individual de muncă și act adițional aflate în copie "conform cu originalul", adeverință de venit, cerere de credit, contract de credit și anexe, acord de consultare, înscrisuri identificate cu numărul filei corespunzătoare din dosarul de urmărire penală. S-a mai reținut de către tribunal că, din înscrisurile de la dosar, rezultă că pârâta SC P.B.R.

SA refuză "să dea curs" sentinței penale mai sus amintite. Deși nu e menționată expres în dispozitivul sentinței penale, pârâta este menționată în expozitivul acestei sentințe, iar actele ce trebuie anulate conform art. 348 C. proc. pen. sunt întocmite, în mare parte, chiar de către pârâtă. II. Împotriva hotărârii primei instanțe a formulat apel pârâta SC P.B.R. SA Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, învestită cu soluționarea căii ordinare de atac, prin Decizia civilă nr. 201/2012 din 30 aprilie 2012 a admis apelul declarat de pârâta SC P.B.R.

SA împotriva Sentinței civile nr. 18449 din 20 octombrie 2011 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis excepția inadmisibilității acțiunii în constatare cu privire la primul capăt de cerere și excepția lipsei de interes referitor la cel de-al doilea capăt de cerere; a respins capătul 1 de cerere ca inadmisibil și capătul 2 de cerere ca lipsit de interes. Instanța de prim control și-a argumentat soluția reținând ca neîntemeiat demersul reclamantei, având în vedere că reclamanta nu justifică un interes în obligarea pârâtei "la anularea tuturor actelor juridice" deja anulate de instanța penală, întrucât nu este de natură să conducă la încetarea acțiunilor de executare a creanței născute din contractul de credit card din 20 aprilie 2007, iar reclamanta dispune de alte mijloace procedurale pentru a respinge pretențiile pârâtei.

În plus, a reținut că nulitatea este o sancțiune care intervine în cazul nerespectării condițiilor de validitate ale actului juridic la momentul încheierii lui, partea neputând fi obligată să anuleze actul juridic bilateral, acest atribut revenind instanței învestite în acest sens. În speță, instanța penală deja a pronunțat nulitatea contractelor de credit, iar obligarea unei părți să le anuleze din nou apare ca lipsită de sens. Faptul că promovarea unor acțiuni în realizare presupune avansarea unor cheltuieli judiciare cu taxe de timbru sau cauțiuni nu reprezintă o limitare a accesului la justiție și niciun argument întemeiat pentru alegerea unor căi procedurale greșite, întrucât reclamanta poate beneficia de ajutor public judiciar, în condițiile O.U.G.

nr. 51/2008. III. Împotriva Deciziei civile nr. 201/2012 din 30 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a declarat recurs reclamanta D.D., fără să încadreze criticile formulate în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, modificarea hotărârii instanței de apel în sensul respingerii apelului, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe. Prealabil examinării motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302 1 și 304 C. proc.

civ. Exigențele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim nivel de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului ci o examinare a legalității hotărârilor în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Față de aceste precizări, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată din oficiu, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., în considerarea următoarelor argumente: Criticile dezvoltate de reclamantă referitor la hotărârea atacată, fără să fie structurate subsumat vreunuia dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., vizează elemente de temeinicie a soluției, privind stabilirea situației de fapt și administrarea probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte." Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), respectiv: "motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților. Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304". Dispozițiile art. 302 1 alin. (1) C. proc.

civ., sancționează recursul cu nulitatea pentru nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceleiași norme, fiind reținute expres: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Astfel, Înalta Curte constată că, în speță, deși reclamanta, în memoriul de recurs a formulat o serie de critici referitoare la hotărârea atacată nu a structurat și nu a dezvoltat aceste motive subsumat motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., limitându-se să conteste recomandările instanței de apel referitor la alegerea unei căii procedurale în cadrul căreia să justifice interes.

Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat acestor dispoziții legale și având în vedere, deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidența prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepția nulității recursului, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. și să constate nulitatea recursului declarat de reclamanta D.D. împotriva Deciziei civile nr. 201/2012 din 30 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta D.D. împotriva Deciziei civile nr. 201/2012 din 30 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2013. Procesat de GGC - AS