ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3806/2018

Ședința publică din data de 2 octombrie 2018

Deliberând asupra recursului, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a Comercială la data de 12 ianuarie 2010 reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.A. solicitând obligarea acesteia la: 1. convocarea reclamantei în vederea efectuării recepției calitative pentru sistemele de automatizare x seriile 14 și 15 și încheierii proceselor-verbale aferente acestor recepții; 2. achitarea sumei de 75.051 RON reprezentând contravaloarea sistemului de automatizare x seria x; 3. plata sumei de 72.405,17 RON reprezentând penalități de întârziere, conform art. 12.1. din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/20.02.2009, calculate până la data depunerii cererii; 4. plata penalităților de 0,2% pe zi de întârziere de la momentul depunerii cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă a debitului de către pârâtă; 5. plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 82, art. 112, art. 274 și art. 379 C. proc. civ., art. 969-970, art. 977 și următoarele, art. 1073, art. 1075 și art. 1082 C. civ., art. 43 Codul comercial.

La data de 16 februarie 2010, pârâta B. S.A. a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin cererea reconventionala B. S.A. a solicitat obligarea reclamantei la: 1. plata pretențiilor în sumă de 349.889,78 RON defalcate după cum urmează: a) 326.429,21 RON reprezentând costul contractului de prestări-servicii de fiabilizare și vânzare componente nr. 1443/14.09.2009 pentru sistemele 1-14; b) 21.248,97 RON reprezentând contravaloare manoperei de executare de către pârâtă, în numele și pe seama reclamantei; c) 2.211,60 RON reprezentând penalități de întârziere conform art. 12.2 din contract; 2. în temeiul art. 111 C. proc. civ. s-a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ca modul de calcul al sancțiunilor contractuale - penalitățile - stipulate la art. 12.1 și 12.2 să îmbrace o formă uniformă de aplicabilitate pentru ambele părți contractante; 3. în condițiile în care se va admite acest capăt de cerere, a solicitat să se admită majorarea câtimii debitului solicitat cu valoarea de 0,2% pe zi de întârziere; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și art. 119 C. proc. civ., art. 998-999, art. 1066-1069, art. 969 și art. 970 C. civ.

La data de 13 septembrie 2011, reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a mărit câtimea pretențiilor din capătul trei de cerere, în sensul că a solicitat penalități de întârziere în cuantum de 77.055,36 RON, potrivit suplimentului la raportul de expertiză contabilă.

La data de 13 decembrie 2011, pârâta a depus la dosar precizare privind primul capăt al cererii reconvenționale, în sensul că temeiul de drept în baza căruia a fost formulat este dat de dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 25152 din 20 decembrie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta B. S.A. împotriva reclamantei S.C. A. S.R.L..

Au fost respinse capetele 2 și 3 din cererea reconvențională ca inadmisibile. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 2.211,60 RON reprezentând penalități de întârziere.

Au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile pârâtei privind plata sumelor de 326.429,21 RON și respectiv de 21.248,97 RON și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 190,93 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel ambele părți.

Prin decizia civilă nr. 437 din 12 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelurile formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 25152 din 20 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2010. A fost desființată sentința atacată și trimisa cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva acestei sentințe, pârâta S.C. B. S.A. a declarat recurs, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 4335 din 5 decembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Cauza s-a reînregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 19 mai 2014.

La termenul de judecata din 16 septembrie 2014, reclamanta a renunțat la judecarea capătului 1 al cererii principale, prin care solicitase obligarea pârâtei să convoace reclamanta în vederea efectuării recepției calitative pentru sistemele de automatizare x seriile 14 și 15 și încheierii proceselor-verbale aferente acestor recepții.

La data de 19 septembrie 2014 pârâta B. S.A. a depus cerere precizatoare referitoare la cuantumul penalităților de întârziere solicitate prin capătul 3 al cererii reconvenționale, arătând că acestea sunt egale cu echivalentul în RON a sumei de 30.352 euro, respectiv de 134.095,13 RON.

Prin sentința civilă nr. 5712 din 18 noiembrie 2014 pronunțată în dosarul nr. x/2010, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea principala precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A..

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 75.051 RON reprezentând contravaloare sistemului automatizare x seria x.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea paratei la plata penalităților de întârziere.

Totodată, instanța a admis în parte cererea reconvențională, a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 326.429,21 RON reprezentând cheltuieli făcute de pârâtă pentru remedierea defecțiunilor produselor livrate de reclamantă și penalități de întârziere de 2.211,60 RON.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenții ale pârâtei; s-a dispus compensarea creanțelor reciproce până la suma de 75.051 RON; a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei diferența de 253.589,81 RON; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 10.302,3 RON din care 6.239,04 RON reprezentând taxe de timbru aferente pretențiilor admise (fond, apel, recurs) și 4063,26 RON onorariu avocat aferent pretențiilor admise (fond, apel, recurs), redus; a fost obligată reclamanta să platească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 22.213,7 RON din care 15.150,44 RON reprezentând taxe de timbru aferente pretențiilor admise (fond, apel, recurs), 4063,26 RON onorariu avocat aferent pretențiilor admise (fond, apel, recurs) și 3000 RON onorariu expert specialitatea automatica și informatică; s-a dispus compensarea sumelor datorate reciproc de părți cu titlul de cheltuieli de judecată până la concurența sumei de 10.302,3 RON și a fost obligată reclamanta să platească pârâtei diferența de 11.911,4 RON.

În motivarea acestei sentințe, tribunalul a reținut că la data de 20 februarie 2009 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. x MC/20.02.2009 prin care S.C. A. S.R.L. s-a obligat să vândă pârâtei S.C. B. S.A. prototipul sistemului de automatizare x având încorporată în el tehnologia elaborată conform proiectului propriu al furnizorului pentru a fi montat și integrat în produsul Instalație sterilizare și mărunțire deșeuri medicale tip ISDM-1, ale cărui caracteristici și tehnologie sunt descrise în anexa 1 a contractului, în scopul îndeplinirii cerințelor temei de proiectare a beneficiarului, precum și 17 produse de serie ale acestui sistem.

Reclamanta a livrat pârâtei prototipul sistemului de automatizare x la data de 16 aprilie 2009, fiind încheiat procesul-verbal de la fila x vol. 2.

În ceea ce privește produsele de serie, tribunalul a reținut că reclamanta a livrat pârâtei un numar de 12 produse potrivit proceselor-verbale încheiate, astfel: la 11 iunie 2009 reclamanta a livrat un produs de serie, la 24 iunie 2009 două produse de serie, la 1 iulie 2009, 2 iulie 2009, 4 august 2009, 7 august 2009, 12 august 2009, 18 august 2009 câte un produs de serie, la 22 iulie 2009 două produse de serie, la 26 august 2009 un produs de serie.

Având în vedere că sistemul de automatizare seria x a fost livrat către S.C. B. S.A. și, deși nu s-a încheiat proces-verbal de recepție, sistemul 15 nu a fost refuzat de pârâtă, astfel încât, față de prevederile art. 7.4 din contract (potrivit cărora refuzul unor mărfuri nu-l scutește pe beneficiar de obligația de a plăti bunurile pe care nu le refuza și de a executa celelalte obligații contractuale), văzând și dispozitiile deciziei nr. 437/12.11.2012 pronunțate de Curtea de Apel București, precum și dispozițiile art. 969 C. civ., tribunalul a admis acest capat de cerere al acțiunii introductive și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 75.051 RON reprezentând prețul sistemului de automatizare seria x.

Analizând solicitarea pârâtei referitoare la obligarea S.C. A. S.R.L. de a-i achita contravaloarea sumelor reprezentând cheltuieli făcute pentru remedierea defecțiunilor produselor livrate de reclamantă, tribunalul a constatat ca aceasta este întemeiată în parte, respectiv pentru suma de 326.429,21 RON, pe care S.C. A. S.R.L. a fost obligată să o plătească pârâtei S.C. B. S.A..

Astfel, tribunalul a reținut că produsele de serie livrate de reclamantă prezentau o serie de deficiențe semnalate în cuprinsul proceselor-verbale de recepție, respectiv nu s-au putut contoriza cele 2 cicluri complete de sterilizare conform temei de proiectare P2, P3, P4 din lipsa condițiilor tehnice montare și funcționare imprimantă; nu s-a identificat cauza arderii repetate a siguranțelor și blocului de tiristori la una din fazele de alimentare R, S, T din sistemul de automatizare și nu s-au putut lua măsuri în consecință; nu s-au prezentat documentele de livrare - certificatul de garanție, declarația de conformitate, manualul de utilizare/manual de service, procedura de validare a softului.

Aceste deficiențe au fost semnalate și de beneficiarii finali ai produselor de serie, respectiv de spitalele în care trebuiau să funcționeze instalațiile de sterilizare a deșeurilor medicale în care erau încorporate sistemele de automatizare produse de reclamantă și de Ministerul Sănătății Unitatea de Implementare Programe așa cum rezultă din adresele de la dosar inițial.

Tribunalul a mai reținut că, din raportul de expertiză judiciară realizat de expertul în specialitatea automatică industrială C. a rezultat că aplicația soft instalată pe automatul programabil Siemens tip S7 - 200 de către S.C. A. nu funcționează în ceea ce privește imprimarea raportului de sterilizare (raspunsul la obiectivul 1). Potrivit raspunsului la obiectivul 2, în principiu, imprimantele societății reclamante puteau fi conectate pe aplicația pârâtei și imprimantele S.C. A. puteau functiona pe sistemul S.C. A. dacă se remedia softul cu toate implicațiile ce decurg din aceasta, expertul concluzionând în răspunsul la obiectivul 7 că sistemul livrat de S.C. A. nu era pe deplin funcțional, la parametrii contractuali ceruți, în situația în care exista o lipsă a funcțiunii imprimantei.

Având în vedere că sistemele de automatizare de serie prezentau aceste deficiențe, tribunalul a reținut că revenea reclamantei, în temeiul art. 7.3 din contract, obligația de a le remedia. Art. 7.3 prevede că furnizorul are obligatia să înlocuiască produsele care nu corespund standardelor de calitate convenite sau care sunt deteriorate și să completeze lipsurile cantitative constatate cu ocazia recepției în termen de maxim 7 zile de la data efectuării recepției.

Reclamanta nu a înlocuit, nici nu a remediat, în termen de 7 zile de la data efectuarii recepției, și nici ulterior, produsele cu deficiențe.

Întrucât sistemul livrat de S.C. A. S.R.L. nu era pe deplin funcțional, la parametrii contractuali ceruți, în situația în care exista o lipsă a funcțiunii imprimantei, și față de împrejurarea că reclamanta nu a procedat la remedierea deficiențelor, tribunalul a constatat că pârâta B. a încheiat cu S.C. D. S.R.L. contractul de prestări servicii de fiabilizare și vânzare de componente nr. 1443/14.09.2009 având ca obiect fiabilizarea sistemelor de automatizare tip ISDM-1 livrate de S.C. A. S.R.L. și vânzarea componentelor necesare fiabilizării.

Potrivit raportului de expertiza în specialitatea automatică industrială, operațiunea de fiabilizare, mai precis de reabilitare era necesară pentru ca sistemele de automatizare să funcționeze conform contractului încheiat între B. și autoritatea contractantă (răspunsul la obiectivul 6). De asemenea, instanța a mai reținut că, în răspunsul la obiectivul 9 expertul a arătat că S.C. D. S.R.L. nu a copiat soluția tehnică a S.C. A. S.R.L..

În temeiul contractului de prestări-servicii de fiabilizare și vânzare de componente nr. 1443/14.09.2009 pârâta a achitat către S.C. D. S.R.L. suma de 326.429,21 RON.

Având în vedere că, potrivit art. 7.5 din contractul încheiat cu S.C. A. S.R.L., cheltuielile efectuate cu înlocuirea mărfurilor constatate lipsă, deteriorate sau necorespunzătoare calitativ cu ocazia recepției se suportă de către furnizor, reținând că pârâta a efectuat cheltuieli în sumă de 326.429,21 RON, necesare pentru ca sistemele de automatizare livrate de reclamantă să funcționeze, prin contractarea S.C. D. S.R.L., tribunalul a obligat S.C. A. S.R.L. să plătească pârâtei B. această sumă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii petitului 3 din cererea principală, privind obligarea intimatei-parate la plata sumei de 57.586,97 RON, reprezentând penalități de întârziere, conform art. 12.1. din contractul de vanzare nr. x MC/20.02.2009; admiterii petitului 4 din cererea principală, în sensul obligării intimatei-pârâte la plata penalităților de 0,2% pe zi de întârziere (pentru sistemul de automatizare x seria x) de la momentul depunerii cererii de chemare în judecată (07.01.2010) și până la plata efectivă a debitului de către pârâtă; respingerii petitului 1 pct. l din cererea reconventională formulată de intimata-pârâta, privind obligarea sa la plata sumei de 326.429,21 RON, cu titlu de daune-interese.

În esență, în ceea ce privește soluția primei instanțe referitoare la admiterea petitului 1 pct. l din cererea reconvențională, de obligare a reclamantei la plata sumei de 326.429,61 RON cu titlu de daune-interese pentru prejudiciile aduse pârâtei, reclamanta a arătat că pentru a admite acest capăt de cerere, prima instanța s-a bazat exclusiv pe raportul de expertiza tehnică efectuat în cauză de către expertul judiciar C., potrivit căruia produsele livrate nu corespundeau din punct de vedere tehnic, întrucât imprimantele - componente adiacente ale sistemelor de automatizare - nu imprimau în mod corect datele de sterilizare.

După expunerea situației de fapt, reclamanta a subliniat că încheierea de către B. S.A. la data de 1 octombrie 2009 a unui contract de fiabilizare cu S.C. D. S.R.L. a fost neîntemeiată, atât timp cât anterior acestei date furnizorul livrase imprimantele pentru sistemele de automatizare, însă acestea nu au fost recepționate de pârâtă, cu nerespectarea înțelegerii părților consemnată în art. 7.1. din contract.

Prin decizia civilă nr. 656/A din 22 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 5712 din 18 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2010, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A..

A fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamantă și a sumei de 10.807,34 de RON reprezentând penalități de întârziere aferente sumei de 75.051 RON (contravaloarea sistemul de automatizare x seria x) pentru perioada 28.10.2009-07.01.2010.

Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a penalităților de 0,2% pe zi de întârziere în continuare până la data plății efective a sumei de 75.051 RON.

A fost respinsă în rest ca neîntemeiată cererea reclamantei de acordare a penalităților de întârziere.

S-a dispus compensarea creanțelor reciproce, respectiv creanța pârâtei în cuantum de 328.640,81 RON (din care 326.429,21 RON cheltuieli remediere defecțiuni produse și 2.211,60 de RON reprezentând penalități de întârziere) și creanța reclamantei în cuantum de 85.858,34 RON (din care 75.051 RON reprezentând contravaloarea sistemului de automatizare x seria x și suma de 10.807,34 RON reprezentând penalități de întârziere pentru perioada 28.10.2009-07.01.2010) și în final a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a diferenței de 242.782,47 RON.

Prin aceeași decizie, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei și suma de 759,44 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru aferentă sumei de 10.807,34 RON și timbrul judiciar de 1,5 RON.

S-a dispus compensarea sumelor datorate reciproc cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv 11.063,24 RON cheltuieli de judecată cuvenite reclamantei și 22.213,7 RON cheltuieli de judecată cuvenite pârâtei, urmând ca în final reclamanta să plătească pârâtei suma de 11.150,46 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.379,77 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel din care 4000 de RON reprezentând onorariu avocațial și 379,72 RON reprezentând taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru judiciar.

În considerentele acestei decizii, cu privire la critica reclamantei referitoare la soluția primei instanțe de admitere a capătului din cererea reconvențională de obligare a reclamantei la plata sumei de 326.429,61 RON cu titlu de daune-interese pentru prejudiciul produs pârâtei, instanța de apel a reținut că, din raportul de expertiză în specialitatea automatică întocmit de expert tehnic judiciar C. în cursul judecății în fața primei instanțe, a rezultat că sistemul de imprimare date nu era funcțional la parametrii contractuali ceruți raportat la lipsa funcțiunii imprimantei, din cauza unei probleme de proiectare/implementare soft, infirmându-se totodată susținerea potrivit căreia alimentarea electrică ar fi reprezentat cauza nefuncționării imprimantelor.

Expertul a reținut că aplicația soft instalată pe automatul programabil Siemens tip S7-200 de către S.C. A. nu funcționează cu privire la imprimarea raportului de sterilizare, imprimantele societății reclamante fiind susceptibile a funcționa pe sistemul A. în condițiile în care se remediază softul.

Prin opoziție cu cele anterior menționate, s-a constatat: că aplicația soft a S.C. D. instalată pe automatul programabil Unitronics este funcțională, inclusiv în ceea ce privește imprimarea raportului de sterilizare în toate spitalele unde a fost instalat; că imprimantele A. pot fi conectate pe aplicația pârâtei și pe sistemul A. dacă se remediază softul.

Expertul tehnic judiciar a mai reținut că atunci când se montează laptopul (consola de programare) se păstrează condițiile de alimentare electrică anterioare, se schimbă doar partea de soft care acum aparține laptopului, din acest moment imprimanta funcționează și înregistrează corect datele procesuale. Precizările menționate au fost formulate în contextul în care a fost necontestat că atunci când S.C. A. a venit cu un laptop pe care l-a cuplat la automatul programabil, fie la sediul B., fie la spitale, imprimanta funcționa corect.

Instanța de apel a mai reținut că lucrările expertizei menționate s-au realizat la S.C. B. S.A., întrucât acolo era situat un dulap de automatizare fabricat de S.C. A. S.R.L. la care exista certitudinea că nu s-a intervenit asupra softului automatului programabil. Procesul tehnologic în totalitate nu putea fi testat întrucât la acel moment nu exista la B. S.A. autoclava în funcțiune legată de acel dulap de automatizare. Expertul a concluzionat că printarea realizată nu corespunde cu realitatea, motivul de bază fiind softul realizat pe automatul programabil Siemens.

În cursul judecății în apel, în combaterea concluziilor expertului tehnic judiciar C., în sensul că softul automatelor programabile ar fi fost conceput eronat, iar în lipsa folosirii laptopului, softul nu putea da comanda de printare imprimantei, apelanta a solicitat administrarea probei cu nouă expertiză tehnică specialitatea informatică, solicitând ca un expert tehnic să analizeze strict din punct de vedere informatic softul implementat pe automatele programabile livrate de reclamantă. Întrucât s-a stabilit că nu se poate întocmi o expertiză tehnică în care să fie generat un ciclu de sterilizare, ca urmare a faptului că B. S.A. nu mai deținea autoclava în care să fie introduse materiale cu risc biologic, s-a propus efectuarea expertizei prin analiza softului implementat pe automatele programabile deținute de către reclamantă, softul fiind identic cu cel implementat pe cele deja livrate către B. S.A. în anul 2009.

Proba cu expertiză în specialitatea informatică solicitată de reclamantă a fost încuviințată de instanța de apel la data de 12 noiembrie 2015.

Un prim raport de expertiză a fost întocmit de expertul tehnic judiciar E. care a concluzionat că softul automatului programabil pe care s-a efectuat expertiza tehnică nu a fost modificat în decursul timpului, de la data finalizării sale (data încărcării în PLC, 17.07.2009) și până la data expertizei; că în lipsa procesului tehnologic, valorile "0" înregistrate de automatul programabil pentru temperatură și presiune nu pot fi considerate o eroare de înregistrare a parametrilor, ele se pot datorata împrejurării că valorile înregistrate anterior, la derularea ultimului ciclu corect de sterilizare, sunt menținute în memorie doar o perioadă limitată de timp, sau opririi accidentale a ciclului de sterilizare, după inițializarea cu valoarea "0" a parametrilor respectivi, că nu s-a identificat în documentația tehnică analizată posibilitatea dublării automatului programabil cu un laptop care implică preluarea completă a funcționalităților automatului de către laptop, că reprezentanții F., producătorul automatului programabil au susținut că nu există un program disponibil pentru un laptop care să ruleze astfel încât funcționalitatea PLC-ului să fie suprascrisă de laptop, așadar că nu există posibilitatea de a da comanda de imprimare a raportului generat în echipamentul HMI direct dintr-un laptop conectat la interfața HMI a instalației de sterilizare.

Prin încheierea din data de 19 mai 2016, instanța de apel a încuviințat cererea pârâtei de efectuare a unei noi expertize. Aceasta a fost întocmită de prof. dr. inf. G. și dr. ing. H., specialiști în domeniu (raportul de expertiza fiind la dosar apel, iar răspunsul la obiecțiuni la dosar apel), concluziile specialiștilor fiind în sensul că softul automatului programabil pe care s-a efectuat expertiza a fost modificat ultima oară la data de 17 iulie 2009, că în lipsa procesului tehnologic, sistemul înregistrează valori ambientale, că există posibilitatea dublării acestui tip de automat programabil cu un laptop în vederea imprimării raportului de sterilizare și că valorile "0" înregistrate de automatul programabil pentru temperatură și presiune reprezintă o eroare de înregistrare a parametrilor de către softul implementat în automatul programabil.

Instanța de apel a reținut că, în două din cele trei expertize întocmite în cauză, s-a concluzionat că valorile înregistrate de automatul programabil pentru temperatură și presiune în lipsa procesului tehnologic (aceasta fiind modalitatea agreată de părțile litigante pentru întocmirea lucrărilor de expertiză) reprezintă o eroare de înregistrare a parametrilor de către softul implementat în automatul programabil și că există posibilitatea dublării acestui tip de automat programabil cu un laptop în vederea imprimării raportului de sterilizare.

Curtea de apel a validat concluziile experților C., pe de o parte, și ale experților H. și G., în detrimentul celor expuse de expertul E., apreciind că acestea sunt în mod temeinic motivate și fundamentate din punct de vedere științific.

Instanța de apel a constatat că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că produsele livrate de reclamantă nu erau funcționale la parametrii contractuali ceruți, din cauza unei probleme de proiectare/implementare a softului și că exista posibilitatea dublării acestui tip de automat programabil cu un laptop, în vederea imprimării raportului de sterilizare. Acest din urmă obiectiv a fost solicitat pentru a infirma concluzia expertului tehnic C. cu privire la împrejurarea că în cursul derulării relațiilor contractuale au existat situații în care s-au printat rapoarte de sterilizare cu imprimantele livrate de reclamantă, iar acest lucru se datorează împrejurării că softul automatelor programabile a fost dublat de un laptop legat la respectivul echipament.

În opinia instanței de apel nu sunt relevante aspectele invocate în apel referitoare la refuzul pârâtei de recepționare a imprimantelor, cu consecința parcurgerii procedurii ofertei reale urmate de consemnațiune, la refuzul acesteia de a acorda concursul pentru punerea în funcțiune a imprimantelor în teritoriu la beneficiarii finali de către reclamantă, având în vedere probatoriul administrat în cauză din care a rezultat livrarea unor produse care nu funcționau la parametri contractuali ca efect al unei probleme de implementare a softului.

De asemenea, în raport cu concluziile expertizelor în sensul că generarea raportului de sterilizare s-a realizat atunci când automatul programabil a fost dublat cu un laptop, instanța de prim control judiciar nu a reținut nici aspectele referitoare la mențiunile din procesul-verbal de recepție a sistemului de automatizare seria x referitoare la monitorizarea unui ciclu complet de sterilizare conform temei de proiectare sau a procesului-verbal de efectuare a testelor preliminare pentru sistemul seria x.

Instanța de apel a constatat că este nefondată critica reclamantei în ceea ce privește omisiunea beneficiarului de a fi formulat reclamații în termenul prevăzut de art. 8.8 din contract raportat la prevederile contractuale cuprinse la art. 7.1, 7.2, 7.3 din contract.

În acest sens, instanța a analizat procesele-verbale de recepție de la dosar tribunal, din care a rezultat că, în speță, cu excepția procesului-verbal de recepție din data de 16 aprilie 2009, în cuprinsul căruia s-a menționat că "echipamentul livrat respectă cerințele impuse prin tema de proiectare", în cuprinsul celorlalte 12 procese-verbale de recepție încheiate în perioada 18.08.2008-18.08.2009 s-au efectuat mențiuni precum:

"nu s-au putut contoriza cele 2 cicluri complete de sterilizare conform temei de proiectare P2, P3, P4 din lipsă condiții tehnice montare și funcționare imprimantă" "nu s-a identificat cauza arderii repetate a siguranțelor și blocurilor de tiristori la una dintre fazele de alimentare RST din sistemul de automatizare și nu s-au putut lua măsuri în consecință" "nu s-au prezentat documentele de livrare (certificatul de garanție, declarația de conformitate, manualul de utilizare/manual de service, procedura de validare soft)".

În consecință, instanța de apel a constatat că, în cauză, nu poate fi reținută omisiunea beneficiarului de a reclama lipsurile constatate la recepție, în conformitate cu dispozițiile art. 7.2 coroborat cu art. 8.8 din contract, acestea fiind formulate la momentul întocmirii procesului-verbal de recepție.

Totodată, în privința prototipului și a sistemului de automatizare seria x, instanța a apreciat că nu poate fi reținută neîndeplinirea obligației prevăzute la art. 8. 8 din contract, prevederile menționate urmând a fi interpretate în corelație cu art. 7.2 din contract, în sensul că vizează obligația de a formula reclamanții de ordin calitativ în termen de 7 zile de la recepție în ceea ce privește eventualele lipsuri constatate la recepție.

În ceea ce privește modulele de automatizare pentru care s-a refuzat recepția (respectiv seria x și 15), curtea de apel a reținut că nu se poate susține lipsa formulării unor reclamații, raportat la corespondența purtată între părțile litigante, mai exact adresa înregistrată sub nr. x/07.09.2009 emisă de pârâta S.C. B. S.A..

Împotriva deciziei civile nr. 656/A din 22 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., solicitându-se casarea în parte a acestei decizii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În cuprinsul recursului, reclamanta a învederat că înțelege sa atace doar partea din decizie referitoare la soluția dată asupra motivului de apel ce a vizat admiterea pretențiilor pârâtei S.C. B. S.A. în cuantum de 326.429,61 RON cu titlu de daune-interese pentru prejudiciul produs acesteia.

O primă critică invocată de recurentă vizează faptul că instanța de apel a dat eficiență numai raportului de expertiză întocmit la tribunal și completat în apel, în rejudecare, ignorând alte probe din dosar.

Astfel, reclamanta a învederat că instanța de apel a ignorat criticile sale din apel cu privire la faptul că probele administrate de S.C. B. S.A. conduceau la ideea că reclamațiile făcute de pârâtă pe perioada contractuală vizau fie nelivrarea odată cu sistemele a imprimantelor, fie lipsa de funcțiune a imprimantelor, în sensul ca nu s-a putut printa raport de sterilizare, iar nu o implementare eronată a softului din automatele programabile livrate de S.C. A. S.R.L., care să conducă la printarea eronata a ciclurilor de sterilizare.

Prin urmare, în măsura în care se identifica faptul ca pârâta a reclamat nefuncționarea imprimantelor, în sensul ca nu se putea scoate niciun fel de raport de sterilizare, atunci expertizele efectuate în cauza relevau faptul ca aceste componente erau funcționale, de vreme ce la expertize s-a scos raport de sterilizare, cu anumite valori.

A altă critică invocată de recurentă vizează faptul că, prin motivele de apel, S.C. A. S.R.L. a invocat o cauza exoneratoare de răspundere contractuală, precizând că în perioada august- septembrie 2009 a încercat remedierea problemelor reclamate de pârâtă, însă aceasta nu a dat curs solicitărilor reclamantei, împiedicând-o astfel să-și aducă la îndeplinire obligațiile contractuale.

Din această perspectivă, s-a arătat că instanța de apel nu a prezentat motivele pentru care a înlăturat argumentele reclamantei în ceea ce privește această cauză exoneratoare de răspundere contractuală.

Intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării recursului și excepția tardivității formulării căii extraordinare de atac. Cu privire la excepția netimbrării recursului, intimata a învederat la termenul din 2 octombrie 2018 că înțelege să nu o mai susțină ca urmare a faptului că a fost depusă taxa judiciară de timbru în ședință publică. În ceea ce privește excepția tardivității, aceasta a fost respinsă de instanță, apreciindu-se că, în cauză, a fost respectat termenul prevăzut de 301 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că hotărârea recurată îndeplinește exigențele impuse de art. 295 alin. (1) C. proc. civ.

În esență, intimata a susținut că instanța de apel a avut în vedere la pronunțarea deciziei recurate întreg probatoriul administrat în cauză, iar nu doar un singur raport de expertiză.

Totodată, pârâta a mai învederat că, în mod corect, instanța de apel a reținut că deficiențele de funcționare a produselor livrate vizau softul automatului programabil, identic pentru prototip și pentru produsele de serie, conform proceselor-verbale aflate la dosar.

Analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte a reținut următoarele:

Recurenta-reclamantă a criticat decizia civilă nr. 656/A din 22 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă din perspectiva faptului că instanța nu a analizat motivul de apel referitor la faptul că tribunalul a dat eficiență numai raportului de expertiză întocmit în cauză, ignorând alte probe din dosar.

Analizând această critică, Înalta Curte constată că este nefondată, având în vedere că instanța a analizat acest motiv de apel prin raportare la întreg probatoriul administrat în cauză, cum de altfel a procedat și prima instanță.

În acest sens, instanța de apel a argumentat în cuprinsul deciziei recurate motivele pentru care a validat concluziile expertului C., pe de o parte și ale experților H. și G., în detrimentul celor expuse de expertul E., prezentând din punct de vedere științific argumentele evocate de aceștia, care au condus în final la înlăturarea criticilor din apel referitoare la soluția primei instanțe de obligare a reclamantei la plata sumei de 326.429,61 RON cu titlu de daune-interese pentru prejudiciul cauzat pârâtei.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a avut în vedere și alte probe administrate în cauză, respectiv procesele-verbale de recepție ale produselor aflate la dosarul nr. x/2018 al tribunalului, vol. 1 și la dosarul nr. x/2018 al tribunalului, vol. 2, în raport cu care instanța de apel a ajuns la concluzia că produsele prezentau deficiențe, fiind enumerate în cuprinsul deciziei.

Toate aceste probe au fost coroborate cu dispozițiile contractului de vânzare-cumpărare nr. x MC/20.02.2009, ce formează obiectul litigiului, încheiat între reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâta S.C. B. S.A., fiind avută în vedere și corespondența purtată între părțile litigante.

Reclamanta a mai criticat decizia recurată și cu privire la faptul că probele administrate de S.C. B. S.A. conduceau la ideea că reclamațiile făcute de pârâtă pe perioada contractuală vizau fie nelivrarea odată cu sistemele a imprimantelor, fie lipsa de funcțiune a imprimantelor, în sensul că nu s-a putut printa raport de sterilizare, iar nu o implementare eronată a softului din automatele programabile livrate de reclamantă, implementare ce conducea la printarea eronată a ciclurilor de sterilizare.

Instanța de recurs apreciază că această critică este nefondată, deoarece, în considerentele deciziei atacate, prin raportare la probatoriul administrat în cauză, au fost arătate argumentele care au condus la concluzia că produsele livrate de reclamantă nu erau funcționale la parametrii contractuali ceruți, din cauza unei probleme de proiectare/implementare a softului și că exista posibilitatea dublării acestui tip de automat programabil cu un laptop, în vederea imprimării raportului de sterilizare.

Astfel cum a reținut și curtea de apel, în procesele-verbale de recepție a produselor au fost trecute deficiențele de funcționare a produselor livrate, care vizau softul automatului programabil, identic pentru prototip și pentru produsele de serie.

În mod corect instanța de apel a constatat că, în speță, nu poate fi reținută omisiunea beneficiarului de a reclama lipsurile constatate la recepție, în conformitate cu dispozițiile art. 7.2 coroborat cu art. 8.8 din contract, acestea fiind formulate la momentul întocmirii procesului-verbal de recepție.

În continuare, instanța de recurs apreciază că sunt nefondate susținerile recurentei referitoare la funcționalitatea componentelor sistemului automatizare x, care, în accepțiunea reclamantei, s-ar datora faptului că la expertize s-a scos raport de sterilizare, cu anumite valori.

În acest sens, se constată că, astfel cum a reținut și instanța de apel, în două din cele trei expertize întocmite în cauză s-a concluzionat ca valorile "0" înregistrate de automatul programabil pentru temperatură și presiune, în lipsa procesului tehnologic reprezintă o eroare de înregistrare a parametrilor de către softul implementat în automatul programabil și că există posibilitatea dublării acestui tip de automat programabil cu un laptop în vederea imprimării raportului de sterilizare. Acestă modalitate a fost, de altfel, agreată de părțile din dosar la întocmirea rapoartelor de expertiză.

Prin urmare, în mod corect instanța de apel a constatat că, în speță, componentele livrate de S.C. A. S.R.L. nu erau funcționale, fiind avute în vedere în acest sens și adresele provenite de la spitalele care, dotate cu aceste sisteme, nu le puteau utiliza în mod corespunzător din cauza defecțiunilor tehnice, respectiv pierderi de presiune, arderea repetată a unor componente, neefectuarea ciclului complet de sterilizare și mărunțire.

Recurenta-reclamantă a mai criticat decizia atacată și din perspectiva faptului că, prin motivele de apel, S.C. A. S.R.L. a invocat o cauza exoneratoare de răspundere contractuală, precizând că în perioada august- septembrie 2009 a încercat remedierea problemelor reclamate de pârâtă, însă aceasta nu a dat curs solicitărilor reclamantei, împiedicând-o astfel să-și aducă la îndeplinire obligațiile contractuale.

În acest sens, s-a arătat că instanța de apel nu a prezentat motivele pentru care a înlăturat argumentele reclamantei în ceea ce privește această cauză exoneratoare de răspundere contractuală.

Analizând această critică, Înalta Curte constată că este fondată, motiv pentru care va dispune casarea deciziei civile nr. 656/A din 22 martie 2018 și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, secția a V-a civilă, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:

Această critică de nelegalitate formulată de recurenta-reclamantă se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., care reglementează ca motiv de recurs situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Verificând decizia recurată, Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde o analiză cu privire la toate aspectele invocate în apel, motivarea instanței de prim control judiciar fiind neclară și lacunară cu privire la critica reclamantei referitoare la cauza exoneratoare de răspundere contractuală din perspectiva faptului că S.C. A. S.R.L. a încercat remedierea problemelor reclamante de pârâtă, însă aceasta din urmă nu a dat curs solicitărilor sale.

În acest sens, prin cererea de apel, reclamanta a învederat modalitatea desfășurării relațiilor contractuale, susținând că cele 14 bucăți sisteme de serie au fost livrate fără imprimante, până la găsirea unei soluții de protejare a acestora, pentru a nu se mai produce scurt-circuite la aceste componente.

Ulterior, în perioada 21.08.2009-28.08.2009, reclamanta a procedat la livrarea produselor ce rămăseseră de furnizat, însă pârâta a refuzat recepționarea acestora, solicitând punerea lor în funcțiune în teritoriu, la beneficiarii finali ai sistemelor de automatizare.

În accepțiunea reclamantei, astfel cum s-a arătat în apel, această solicitare nu era conformă cu dispozițiile art. 7.1 și 7.2 din contract, care prevăd că recepționarea calitativă a mărfurilor se va face la sediul beneficiarului, iar acesta are dreptul de a refuza produsele neconforme calitativ și de a semnala lipsurile cantitative constatate la momentul efectuării recepției bunurilor.

Cu toate acestea, reclamanta a susținut că a comunicat pârâtei disponibilitatea sa de a pune în funcțiune imprimantele în teritoriu, la beneficiarii finali, însă pârâta B. nu a dat curs solicitărilor sale, motiv pentru care S.C. A. S.R.L. a urmat procedura ofertei reale urmate de consemnațiune, prin care a pus la dispoziția pârâtei toate imprimantele ce mai trebuiau livrate.

Înalta Curte apreciază că, raportat la complexitatea raportului juridic dedus judecății, această apărare formulată de reclamantă reprezenta un vast motiv de apel, astfel încât instanța trebuia să-l analizeze în detaliu, prezentând raționamentul juridic care să susțină concluzia la care va ajunge.

Cu toate că această apărare era esențială, putând schimba decisiv soarta procesului, instanța de apel a răspuns expeditiv, reținând că, în raport cu probatoriul administrat în cauză din care a rezultat livrarea unor produse care nu funcționau la parametri contractuali, ca efect al unei probleme de implementare soft, nu au fost găsite relevante aspectele invocate în apel referitoare la refuzul pârâtei de recepționare a imprimantelor, cu consecința parcurgerii procedurii ofertei reale urmate de consemnațiune, la refuzul acesteia de a acorda concursul pentru punerea în funcțiune a imprimantelor în teritoriu la beneficiarii finali de către reclamantă.

În acest context, fiind evident că nu a fost soluționat pe fond acest motiv de apel, instanța va răspunde criticii invocate de reclamantă în apel referitoare la cauza exoneratoare de răspundere contractuală.

Din această perspectivă, în rejudecare, instanța urmează să verifice care a fost procedura prin care beneficiarul a notificat reclamantei nefuncționalitatea sistemelor; care sunt dispozițiile contractuale care reglementează procedura de urmat în cazul reclamațiilor vizând neregularitatea funcționării sistemelor ce formează obiectul litigiului și care este procedura de remediere a defecțiunilor semnalate, prin raportare la elementele contractului de vânzare nr. x MC/20.02.2009 încheiat între S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.A., având în vedere și probatoriile administrate în cauză sau care vor fi administrate în rejudecare, în situația în care se va aprecia că este necesară suplimentarea probatoriului.

Instanța de apel va stabili dacă procedura inițiată de reclamantă, referitoare la remedierea viciilor privind funcționarea sistemelor ce formează obiectul litigiului, a fost epuizată. Totodată, se va stabilit dacă această procedură poate fi considerată o neexecutare din partea reclamantei S.C. A. S.R.L., prin raportare la faptul că aceasta, inițial, nu a dat curs solicitării pârâtei de a pune în funcțiune imprimantele în teritoriu, la beneficiarii finali ai sistemelor de automatizare; în acest sens reclamanta a invocat dispozițiile art. 7.1 și 7.2 din contract.

Reclamanta a urmat procedura ofertei reale urmată de consemnațiune. Din această perspectivă, instanța de apel va analiza dacă această procedură a ofertei de plată poate fi pusă în conexiune cu executarea obligației pe care o avea reclamanta și dacă această procedură este de natură să o descarce pe reclamanta S.C. A. S.R.L. de obligația de garantare a modului de funcționare a sistemelor de automatizare.

Prin urmare, instanța de apel va analizat toate aceste împrejurări, prin raportare la probele specifice și clauzele contractului de vânzare nr. x MC/20.02.2009 încheiat între S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.A., care prezintă relevanță sub aspectul criticilor invocate de reclamantă în apel.

Considerentele expuse mai sus impun concluzia că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motivarea instanței de apel referitoare la critica reclamantei, pentru care s-a admis recursul, echivalând unei necercetări corespunzătoare a fondului.

Această concluzie se impune, deoarece numai printr-o motivare clară, precisă, din care să rezulte justețea soluției pronunțate, se poate înlătura arbitrariul și se poate efectua controlul judiciar.

În speță, Înalta Curte constată că decizia instanței de apel nu îndeplinește cerințele art. 261 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu a fost motivată sub toate aspectele invocate sau a fost motivată lapidar, astfel încât, coroborat cu principiile și regulile de drept substanțial și procesual, să conducă în mod logic la soluția pronunțată și să permită realizarea controlului judiciar.

În considerarea celor ce preced, constatând că soluția adoptată de instanța de apel este insuficient motivată în raport cu criticile formulate de parte, în temeiul art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită în parte recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 656/A din 22 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o va casa în parte și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 656/A din 22 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2018.