ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7709/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7709/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin Sentința nr. 5823 din 16 octombrie 2012

pronunțată de Curtea de Apel București, a fost admisă în parte acțiunea

reclamantei Societatea Națională a Sării SA S., a fost anulată în parte

Încheierea nr. 29 din 19 martie 2012, Decizia nr. 3 din 12 ianuarie 2012 și

Raportul de control ce a stat la baza acesteia, din 15 decembrie 2011, în ce

privește obligația stabilită la art. II pct. 4 din Decizia 3/2012 (primele

acordate în 2007 - 2009) și a fost respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Urmare a acțiunii de

control privind "situația, evoluția și modul de administrare a

patrimoniului public și privat al statului" efectuat în perioada 01

septembrie - 16 decembrie 2009 la Societatea Națională a Sării SA a fost încheiat

procesul-verbal de constatare nr. 4973/22/12.2009 înregistrat la Curtea de

Conturi a României sub nr. 4973 din 22 decembrie 2009.

Pentru înlăturarea

abaterilor de la legalitate și regularitate constatate, în baza prevederilor

Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a

României, republicată, a fost emisă Decizia nr. 3/2010, împotriva căreia

Societatea Națională a Sării SA a formulat contestația din 30 martie 2010,

înregistrată la Curtea de Conturi sub nr. 80.405 din 01 aprilie 2010.

Comisia de

soluționare a contestațiilor a respins contestația prin Încheierea nr. 4/2010,

împotriva căreia entitatea a formulat acțiune la instanța de contencios

administrativ, ce formează obiectul Dosarului nr. 5083/2/2010 care a avut

termen la data de 13 iunie 2012.

Prin Sentința civilă

nr. 2256 din 22 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul

nr. 5083/2/2010 a fost respinsă în totalitate cererea de chemare în judecată

prin care au fost contestate măsurile dispuse la pct. 1 și pct. 7 din Decizia

nr. 3/2010.

Curtea de Conturi a

verificat modul de îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 3/2010 și a

fost întocmit Raportul de control nr. 10232 din 15 decembrie 2011, încheiat de

Departamentul IV.

Pentru aducerea la

îndeplinire a abaterilor constatate prin Raportul de control nr. 10232 din 15

decembrie 2011, a fost emisă Decizia nr. 3/2012.

Împotriva Deciziei

nr. 3/2012 a fost formulată contestația din 31 ianuarie 2012 aceasta fiind

respinsă prin Încheierea nr. 29 din 19 martie 2012.

Împotriva încheierii

nr. 29 din 19 martie 2012 s-a formulat acțiunea ce face obiectul prezentului

dosar.

Pentru a pronunța

Sentința nr. 5823 din 16 octombrie 2012, Curtea de Apel București a constatat

că prima dintre măsuri (conducerea să dispună și să urmărească intrarea în

legalitate privind acordarea drepturilor salariale) se referă la viitor, iar

pentru primele acordate în perioada 2007 - 2009, deși se reține că sunt

acordate cu încălcarea Statutului și a C.C.M.U., să se analizeze oportunitatea

acordării acestora.

Curtea a mai

constatat că nelegalitatea acordării primelor a fost reluată în Decizia nr.

3/2012, fără ca acesteia, deși constatate la controlul din 2009, să i se fi dat

eficiență juridică.

În opinia instanței,

analiza oportunității acordării primelor în alte scopuri decât cele care erau

stabilite la art. 165 din C.C.M.U., obligație impusă în sarcina societății

naționale prin Decizia nr. 3/2010, nu se poate referi la analiza existenței

dreptului de acordare a primelor peste cuantumul respectiv, ci la condițiile

concrete în care au fost acordate.

Astfel, Curtea a

reținut că interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă unic se

realizează cu aplicarea principiului priorității voinței reale a părților.

Din dispozițiile

legale aplicabile, în opinia instanței nu s-a putut reține că voința

reprezentanților administrației și a sindicatelor a fost ca singurele prime

care pot fi acordate personalului să fie cele prevăzute expres de art. 65, în

cuantum fix de 350 RON/persoană, sumă netă, cu ocazia Zilei minerului și

sărbătoririi Sfintei Varvara, în condițiile în care părțile conveniseră

anterior, conform art. 160 din contractul colectiv, să constituie "un fond

de premiere a personalului, la dispoziția directorului general, de până la 10%

din fondul de salarii realizat lunar, cumulat de la începutul anului",

fond de premiere care să fie "inclus în fondul de salarii aprobat prin

bugetul de venituri și cheltuieli".

A mai apreciat

instanța că fondul de premiere fiind "la dispoziția directorului

general", conform art. 160 din contract, rezultă că părțile au fost de

acord ca aprecierea asupra oportunității și stabilirii în concret a dreptului

la prime să fie de competența directorului general.

A concluzionat Curtea

că acordarea efectivă a primelor către salariați s-a făcut de către directorul

general al societății în baza unor referate de premiere aprobate de acesta, în

temeiul atribuțiilor acordate de contractul de mandat, în concordanță cu

prevederile art. 160 și următoarele din C.C.M.U., și pe baza unei aprecieri

proprii care implică cunoașterea nemijlocită a situației de fapt obiective,

precum și a eforturilor concrete depuse de salariați în exercitarea

atribuțiunilor de serviciu pentru obținerea unor anumite rezultate.

A mai arătat instanța

că reclamanta a criticat în al doilea rând măsurile dispuse prin Decizia nr.

3/2012 cu privire la existența unor stocuri fără mișcare în gestiunea Salinei

Tg. Ocna în valoare de 104.492,5 RON care fac obiectul unor procese penale și

civile precum și cu privire la decontarea nelegală a unor cheltuieli de

protocol de 4.814,62 RON care fac obiectul unui proces civil.

Cu privire la

stocurile de materiale, piese și subansambluri, în valoare de 104.492,5 RON,

prin Decizia nr. 3/2010 s-a constatat că acestea figurează în gestiunea Salinei

Târgu Ocna, achiziționate din 2002 și nerecepționate.

În ce privește

decontarea unor cheltuieli de protocol de 4.814,62 RON, la controlul din 2009

s-a constatat nerespectarea prevederilor legale privind unele drepturi și

obligații ale personalului român trimis în străinătate.

Curtea a constatat că

nu sunt întemeiate criticile reclamantei care arată că cele două măsuri,

"dispuse la paragrafele 1.1. și 1.3. din Decizia nr. 3/2010, nu pot forma,

obiectul unei noi decizii a Curții de Conturi, Decizia nr. 3 din 12 ianuarie

2012, câtă vreme ele formează obiectul precedentei decizii și sunt încă pe

rolul instanțelor judecătorești".

Curtea a constatat că

prin Decizia nr. 3/2012 se instituie măsuri față de elementele noi intervenite

după emiterea Deciziei nr. 3/2010.

exercitată

Împotriva Sentinței

nr. 5823 din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București a declarat recurs

Curtea de Conturi României, susținând netemeinicia și nelegalitatea sentinței

recurate și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, se

menționează că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită

a legii în ceea ce privește obligația stabilită prin Decizia nr. 3/2012, cu

privire la primele acordate de entitatea verificată în perioada 2007-20009,

fiind formulate următoarele critici:

- în mod eronat

instanța de fond a reținut că intrarea în legalitate se referă la viitor;

- primele din

perioada verificată au fost acordate nelegal în raport de dispozițiile art. 160

și 165 din Contractul Colectiv de Muncă Unic pentru anii 2007 și 2008, care

prevedeau acordarea de prime numai cu ocazia Zilei Minerului și a Zilei Sfintei

Varvara, într-un cuantum stabilit în cuprinsul acestui contract, respectiv 350

RON/persoană, sumă netă;

- instanța de fond nu

a avut în vedere situația financiară generală a reclamantei care nu justifica

și nu permitea acordarea unor prime în cuantum total de 2.859.238 RON în

perioada 2007 - 2009, pentru realizarea unor sarcini de serviciu, care constituiau,

în fapt, atribuții de serviciu pentru care salariații aveau dreptul numai la

salariul stabilit prin contractul individual de muncă;

- argumentele

reclamantei în sensul că premierea s-a efectuat cu respectarea prevederilor

Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și O.U.G. nr. 79/2008 privind

măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economiei, sunt

neîntemeiate;

- directorul general,

potrivit Contractului de mandat nr. 3232 din 28 august 2007 nu avea dreptul de

a acorda premii către salariați neprevăzute în contractul colectiv de muncă;

- potrivit art. 33

alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, obligația de a stabili întinderea

prejudiciului și dispunerea de măsuri pentru recuperarea acestuia revenea

entității auditate.

Societatea Națională

a Sării SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, combătând

criticile recurentei și susținând, în esență, legalitatea primelor acordate în

perioada 2007 - 2009 de directorul general din fondul special constituit în

acest sens.

Prin concluziile

scrise depuse de recurentă s-a menționat că acțiunea promovată de reclamantă

având ca obiect anularea Deciziei nr. 3/2010 a fost soluționată prin Sentința

nr. 2256/2011 a Curții de Apel București, irevocabilă, fiind respinsă.

Față de acest fapt,

se susține că decizia atacată în prezenta cauză, prin care s-au dispus măsuri

de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 3/2010, este

legală.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile și apărările formulate, de

dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

După cum se constată,

recursul vizează soluția instanței de fond referitoare la anularea Încheierii

nr. 29 din 19 martie 2012 și a Deciziei nr. 3 din 12 ianuarie 2012 în ceea ce

privește obligația stabilită în sarcina reclamantei la art. II pct. 4 din

Decizia nr. 3/2012.

Conform art. II pct.

4 din Decizia nr. 3/2012: "Conducerea Societății Naționale a Sării SA va

dispune măsuri pentru analiza primelor acordate în perioada 2007 - 2009, în

vederea stabilirii primelor acordate salariaților în alte scopuri decât cele

prevăzute la art. 160 și art. 1655 din Contractul Colectiv de Muncă Unic al

S.N.S. SA (aplicabil în aceeași perioadă) și implicit a cuantumului plăților

efectuate. În acest contest, se vor dispune măsuri pentru stabilirea întinderii

prejudiciului produs ca urmare a acordării primelor în perioada 2007 - 2009, în

alte scopuri decât cele prevăzute la art. 160 și art. 165 din contractul

colectiv de muncă, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite,

recuperarea acestora în condițiile legii, precum și corectarea rezultatelor

contabile înregistrate".

Potrivit

dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și

funcționarea Curții de Conturi, republicată: "În situațiile în care se

constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au

determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității această

stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor

pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității

auditate". Prin urmare, conform acestor dispoziții, obligația de a stabili

întinderea prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia

revine conducerii entității auditate.

Această obligație se

impunea a fi îndeplinită întrucât nu s-a dovedit că Decizia nr. 3/2010, cu

referire la pct. 2 - primele acordate în perioada 2007 - 2009 - a fost

contestată/anulată în vreun fel, acest fapt rezultând și din Sentința nr.

2256/2011 a Curții de Apel București, depusă la dosarul cauzei.

Astfel, măsurile

dispuse prin Decizia nr. 3/2010 referitoare la primele acordate în 2007 - 2009

erau obligatorii pentru intimata-reclamantă care nu a dovedit că le-a și

îndeplinit.

În altă ordine, sunt

întemeiate criticile referitoare la nelegalitatea primelor acordate de

reclamantă în perioada 2007 - 2009, în principal salariaților cu funcții de

conducere de la nivel central și de la nivel teritorial, pentru realizarea unor

sarcini de serviciu.

Potrivit art. 160 și

165 din Contractul Colectiv de Muncă Unic al Societății Naționale a Sării SA,

pe anul 2007 și respectiv 2008, entitatea avea dreptul să constituie un fond de

premiere a personalului, la dispoziția directorului general, de până la 10% din

fondul de salarii realizat lunar, din care, conducerea executivă a acesteia,

avea dreptul de a stimula personalul cu ocazia Zilei Minerului și sărbătoririi

Sfintei Varvara, în cuantum fix de 350 RON/persoană, sumă netă.

De altfel,

constituirea și utilizarea acestui fond de premiere este reglementată doar de

aceste prevederi legale și nu de dispozițiile Legii nr. 31/1990, care nu sunt

incidente cauzei, respectiv raporturilor de muncă și acordării primelor.

Deci, fondul putea fi

utilizat doar în conformitate cu aceste prevederi legale, astfel că acordarea

de prime ce exced acestor dispoziții reprezintă o abatere de la legalitate.

Deci, directorul

general al reclamantei nu putea acorda prime salariaților din fondul menționat,

neprevăzute în Contractul Colectiv de Muncă menționat anterior, plata acestora

făcându-se nelegal în situația expusă în cuprinsul actelor atacate, care nu a

fost contestată.

În concluzie, față de

considerentele expuse, acțiunea reclamantei este neîntemeiată și sub aceste

aspecte, sentința recurată fiind netemeinică și nelegală, fiind întrunit

motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), teza I C. proc. civ., art. 20 din Legea

nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul, va casa sentința

recurată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea reclamantei ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinței nr. 5823 din 16

octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 decembrie 2013.

Procesat

de GGC - NN