ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5897/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Dispoziția nr. 8.638 din 21 august 2007,

Primarul Municipiului București a respins cererea - formulată de N.S., în baza

Legii nr. 10/2001 - vizând restituirea în natură a terenului în suprafață de

130 m.p. situat în București, str. Lt. col. D.P. nr. 17 sector 3 și a propus acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul ce a făcut obiectul

notificării și construcția aflată pe acest teren la data preluării, ulterior

demolată.

La 12 noiembrie

2007, persoana îndreptățită a contestat această dispoziție, solicitând instanței

- în contradictoriu cu Municipiul București prin Primar General - să oblige

pârâtul a-i restitui în natură terenul ce a făcut obiect al notificării care,

susține reclamantul este un loc viran, neafectat de utilități publice.

Investit în primă

instanță, Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin Sentința nr. 398 din

20 martie 2008 a admis cererea și anulând în parte dispoziția atacată, l-a

obligat pe pârât să emită o altă dispoziție, de restituire în natură în

favoarea reclamantului a terenului de 142,15 m.p. situat în București, str.

Col. Dumitru Papazoglu.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut în esență că terenul nu este amenajat ca

"spațiu verde" și nu este afectat de detalii de sistematizare,

situație în care în cauză sunt incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr.

10/2001, conform cărora imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia

cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la

data cererii de restituire și libere de orice sarcini, precum și dispozițiile

art. 10 (1) din același act normativ.

Soluția a fost

menținută de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă care, prin Decizia

nr. 63/A din 26 ianuarie 2010, în esență cu aceeași motivare, a respins ca

nefondat apelul pârâtului.

În cauză, a declarat

recurs în termen legal pârâtul Municipiul București prin Primar General care,

invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârile

pronunțate pe considerentul greșitei restituiri în natură a terenului în condițiile

în care, se arată, la dosar, nu se regăsește o situație juridică clară a

imobilului identificat potrivit raportului de expertiză, care să stabilească

apartenența acestuia la domeniul public sau privat.

La emiterea

dispoziției, se mai arată, au fost avute în vedere prevederile art. 10.1 din

Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, conform cărora

entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația de a verifica

întâi de toate, dacă terenul solicitat nu este afectat de amenajări subterane,

conducte de alimentare cu apă, petrol etc. și altele asemenea, care nu pot fi

observate printr-o expertiză ce nu are confirmarea instituțiilor care le

administrează.

Recursul se privește

ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit

dispozițiilor alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 10/2001, în situația

imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea

au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul

liber și pentru construcțiile rămase nedemolate iar pentru construcțiile

demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin

echivalent.

În speță, din

ansamblul probelor administrate rezultă că terenul solicitat pe calea notificării

este liber, nefiind afectat de existența unor investiții sau amenajări de

utilitate publică, destinate a servi nevoilor comunității, și nici cuprins

într-un plan urbanistic general sau zonal.

Astfel, din expertiza

tehnică efectuată în cauză rezultă că terenul în litigiu se prezintă ca un

spațiu verde, neamenajat, nefiind identificate rețele subterane sau

supraterane.

De asemenea, probele

atestă că într-o primă etapă a analizării notificării, chiar Comisia Internă

constituită în vederea soluționării notificărilor formulate în temeiul Legii

nr. 10/2001 a propus restituirea în natură a terenului, pe considerentul că

acesta este liber de construcții și alte amenajări edilitare.

Ca atare, în mod

corect au reținut instanțele că, în condițiile în care asupra terenului ce face

obiectul notificării nu au fost identificate detalii de sistematizare și nici

nu s-a probat că acesta ar face parte din domeniul public al statului conform

art. 2 și 8 din Legea nr. 213/1998, reclamanții sunt îndreptățiți la

restituirea în natură a nemișcătorului, în acord cu prevederile art. 9 (1) și

respectiv art. 10 (1) din lege.

Așa fiind, recursul

urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primar general

împotriva Deciziei nr. 63/A din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - AM