ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5897/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Dispoziția nr. 8.638 din 21 august 2007, Primarul Municipiului București a respins cererea - formulată de N.S., în baza Legii nr. 10/2001 - vizând restituirea în natură a terenului în suprafață de 130 m.p. situat în București, str. Lt. col. D.P. nr. 17 sector 3 și a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul ce a făcut obiectul notificării și construcția aflată pe acest teren la data preluării, ulterior demolată. La 12 noiembrie 2007, persoana îndreptățită a contestat această dispoziție, solicitând instanței - în contradictoriu cu Municipiul București prin Primar General - să oblige pârâtul a-i restitui în natură terenul ce a făcut obiect al notificării care, susține reclamantul este un loc viran, neafectat de utilități publice.

Investit în primă instanță, Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin Sentința nr. 398 din 20 martie 2008 a admis cererea și anulând în parte dispoziția atacată, l-a obligat pe pârât să emită o altă dispoziție, de restituire în natură în favoarea reclamantului a terenului de 142,15 m.p. situat în București, str. Col. Dumitru Papazoglu. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că terenul nu este amenajat ca "spațiu verde" și nu este afectat de detalii de sistematizare, situație în care în cauză sunt incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, conform cărora imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini, precum și dispozițiile art. 10 (1) din același act normativ.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă care, prin Decizia nr. 63/A din 26 ianuarie 2010, în esență cu aceeași motivare, a respins ca nefondat apelul pârâtului. În cauză, a declarat recurs în termen legal pârâtul Municipiul București prin Primar General care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârile pronunțate pe considerentul greșitei restituiri în natură a terenului în condițiile în care, se arată, la dosar, nu se regăsește o situație juridică clară a imobilului identificat potrivit raportului de expertiză, care să stabilească apartenența acestuia la domeniul public sau privat.

La emiterea dispoziției, se mai arată, au fost avute în vedere prevederile art. 10.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, conform cărora entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația de a verifica întâi de toate, dacă terenul solicitat nu este afectat de amenajări subterane, conducte de alimentare cu apă, petrol etc. și altele asemenea, care nu pot fi observate printr-o expertiză ce nu are confirmarea instituțiilor care le administrează. Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit dispozițiilor alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

În speță, din ansamblul probelor administrate rezultă că terenul solicitat pe calea notificării este liber, nefiind afectat de existența unor investiții sau amenajări de utilitate publică, destinate a servi nevoilor comunității, și nici cuprins într-un plan urbanistic general sau zonal. Astfel, din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că terenul în litigiu se prezintă ca un spațiu verde, neamenajat, nefiind identificate rețele subterane sau supraterane. De asemenea, probele atestă că într-o primă etapă a analizării notificării, chiar Comisia Internă constituită în vederea soluționării notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 a propus restituirea în natură a terenului, pe considerentul că acesta este liber de construcții și alte amenajări edilitare.

Ca atare, în mod corect au reținut instanțele că, în condițiile în care asupra terenului ce face obiectul notificării nu au fost identificate detalii de sistematizare și nici nu s-a probat că acesta ar face parte din domeniul public al statului conform art. 2 și 8 din Legea nr. 213/1998, reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a nemișcătorului, în acord cu prevederile art. 9 (1) și respectiv art. 10 (1) din lege. Așa fiind, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primar general împotriva Deciziei nr. 63/A din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2010. Procesat de GGC - AM