ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.01.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 373/2010

HOTĂRÂRE
26.01.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 373/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând

asupra cererilor de față;

Din

examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1176 din 10 iulie

2008, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins contestația

formulată de K.I. împotriva dispoziției nr. 10099 din 28 martie 2008 emisă de

Primarul General al Municipiului București, prin care s-a respins notificarea

vizând restituirea în natură a terenului situat în București, cu motivarea că

imobilul nu face obiect al Legii nr. 10/2001.

Apelul formulat de contestator a

fost admis de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care, prin

decizia nr. 63 din 28 ianuarie 2009, a schimbat sentința apelată și admițând

contestația, a anulat dispoziția și l-a obligat pe pârâtul Primarul General al

Municipiului București, să-i restituie în natură contestatorului, suprafața de

1878 mp teren situat în București, identificat conform raportului de expertiză

efectuat în cauză. A obligat totodată intimatul să acorde măsuri reparatorii în

echivalent, pentru diferența de 37 mp, teren imposibil de restituit în natură.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că cel în cauză a dovedit calitatea sa

de persoană îndreptățită, în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

precum și existența și întinderea dreptului de proprietate situație în care, în

acord cu dispozițiile art. 10 din același act normativ, are dreptul la

restituirea în natură a suprafeței de teren liber și la acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent, pentru diferența de 37 mp, teren ocupat.

Hotărârea dată în apel, a rămas

irevocabilă prin nerecurare, la 19 martie 2009 niciuna din părți neînțelegând

să exercite calea extraordinară de atac a recursului.

La 14 mai 2009, SC C. SA a formulat

cerere de repunere în termenul de recurs și cerere de intervenție în interes

propriu, susținând în esență că nu a avut cunoștință despre acest litigiu până

la data formulării prezentei cereri, și are un interes „just, legitim și moral”

în legătură cu intervenția în interes propriu, întemeiat pe posesia pe care o

exercită asupra nemișcătorului.

Cererea se privește ca inadmisibilă,

în considerarea argumentelor ce succed.

Dreptul de a exercita, într-o cauză,

o cale de atac, ordinară sau extraordinară, nu poate fi recunoscut, potrivit

principiilor instituite în dreptul nostru procesual civil decât persoanelor –

fizice sau juridice – care au fost părți în acea cauză.

Terțele persoane, care nu au

participat la judecata în fața primei instanțe, nu au legitimarea procesuală de

a exercita căile de atac ale apelului și respectiv recursului.

Regula este instituită în vederea

asigurării stabilității raporturilor juridice statornicite printr-o hotărâre

judecătorească, ea întemeindu-se, potrivit doctrinei, și pe principiul

relativității lucrului judecat.

Chiar dacă unii terți ar putea fi

vătămați prin cele dispuse printr-o hotărâre judecătorească, aceștia nu o pot

ataca pe calea apelului sau recursului, ei având la îndemână contestația la

executare, în care se pot apăra invocând inopozabilitatea hotărârii astfel

pronunțate, în situația când le sunt urmărite bunurile.

Cât privește cererea de intervenție

în interes propriu, aceasta poate fi făcută – potrivit dispozițiilor art. 50

alin. (2) și (3) C. proc. civ. – numai în fața primei instanțe și înainte de

închiderea dezbaterilor sau, cu învoirea părților, în instanța de apel.

Per a contrario

, în recurs, un terț nu

poate interveni decât în interesul uneia din părți, iar nu în interes propriu.

Așa fiind, luând act și de faptul că

în dosarul în care se solicită repunerea în termenul de recurs și se formulează

o cerere de intervenție în interes propriu, decizia dată în apel, a rămas

irevocabilă prin neexercitarea de către niciuna din părți, a căii extraordinare

de atac a recursului, litigiul fiind stins, cererea formulată de SC C. SA, la

14 mai 2009, se va respinge, ca inadmisibilă.

Respinge ca inadmisibile, cererea de

intervenție în interes propriu și cea de repunere în termenul de recurs,

formulate de SC C. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie

2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-05-21
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3193/2010
Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința nr. 974 din 01 iulie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis contestația formulată de reclamanții C.N., C.
ÎCCJ 2010-02-04
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 650/2010
Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 15023/3/2008, la data de 11 aprilie 2
ÎCCJ 2010-03-25
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2048/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 octombrie 2007, reclamanții C.N., C.C. și S.T. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiu
ÎCCJ 2010-10-14
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5211/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta C.M. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București prin Primarul General solicitând restituirea
ÎCCJ 2010-11-16
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6117/2010
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III - a civilă, la data de 18 mai 2007 sub nr. 174
Sursă