ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3032/2013

Asupra conflictului

negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov la data de 8 august 2011, sub număr de Dosar 10285/62/2011,

contestatorul R.M.S. a chemat în judecată pe intimata C.P.S.M.A.N., solicitând instanței

să dispună anularea deciziei nr. 5897/27,12,2010 emisă de C.P.S.M.A.N. - Direcția

financiar contabilă și revizuirea/recalcularea pensiei prin adăugarea perioadelor

lipsă în care a lucrat în condiții deosebite.

Prin sentința

civilă nr. 1283/M din 6 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov, a fost admisă

excepția necotpetenței teritoriale invocată, din oficiu, și a fost declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, cu motivarea că, față

de prevederile art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 735/2010 raportat la dispozițiile

art. 156 teza a ll-a din Legea nr, 19/2000, în speță, competența teritorială revine

instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.

Învestit prin

declinare, Tribunalul București a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența

sa, întrucât, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială

de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale

Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează

de către instanța de la domiciliul sau reședința reclamantului.

Având în vedere

dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de

pensii, act normativ în vigoare ia data sesizâni Tribunalului Brașov, respectiv

8 august 2011, când deja era în vigoare Legea nr. 263/2010, Tribunalul București

a reținut, în esență, că, pentru stabilirea competenței de soluționare a prezentei

cauze, prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței.

Cum aceasta este

Legea nr. 263/2010, instanța a constatat că, în speța, competența de soluționare

cererii formulate în contradictoriu cu Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației

și Internelor aparține Tribunalului Brașov, în circumscripția căruia se află domiciliul

ales al reclamantului.

Astfel, prin sentința

civilă nr. 3754 din 15 aprilie 2013 a Tribunalului București, secția a Vlll-a conflicte

de muncă și asigurări sociale pronunțată în Dosarul nr. 72599/3/2011 a fost admisă

excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Constatându-se

ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte,

constatând existenta unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,

stabilind în favoarea Tribunalului Brașov competența teritorială de soluționare

a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată

că reclamantul R.M.S. a învestit instanța cu o cerere prin care solicită anularea

deciziei nr. 5897 din 27 decembrie 2010 emisă de C.P.S.M.A.N. - Direcția Financiar

Contabilă și revizuirea/recalcularea pensiei prin adăugarea perioadelor lipsă în

care a lucrat în condiții deosebite.

Este adevărat

că decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza

Legii nr. 119/2010, dar este de necontestat că R.M.S. a depus cererea de anulare

la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 8 august 2011 și,

prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 283/2010.

Dispozițiile art.

198 lit. a) din legea anterior menționată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 Ia

care făcea trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă

decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut

că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea

nr. 283/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S

sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării

Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform art. 725

C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea

nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.

Totodată, în raport

și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege

abrogată nu poate ultra activa pentru a impune o competență diferită de cea stabilită

de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Astfel, având

în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul

reclamantului, care se află în Brașov, instanța reține competența teritorială pentru

soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

În consecință,

față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii

formulată de contestatorul R.M.S. în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 octombrie 2013.