ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 797/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 797/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Din actele și lucrările dosarului
rezultă următoarele:
Prin sentința civilă nr. 796/As din 19
mai 2011, Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale a
Tribunalului Brașov, secția civilă, invocată din oficiu și a declinat în
favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și
asigurări sociale, competența soluționării acțiunii formulate de contestatorul
P.V., în contradictoriu cu CASA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul
Brașov a reținut că, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010,
procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a
pensiilor
recalculate potrivit prezentei
legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările
ulterioare.
Potrivit art.
156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate
împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de
pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul
sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Deși, în principiu competența
teritorială este relativă, în
pricina de
față sunt incidente dispozițiile legii speciale - art. 156 din
Legea nr.
19/2000 - , în cadrul cărora, legiuitorul a prevăzut norme derogatorii, făcând
o diferențiere între acțiunile introduse
împotriva
C.N.P.A.S./case teritoriale de pensii și alți pârâți, în acest
ultim
caz, competentă fiind, exclusiv, instanța în a cărei rază teritorială își are
domiciliul sau sediul pârâtul.
Prin sentința
civilă nr. 9229 din data de 26 octombrie 2011,
Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă
și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului
București în soluționarea cauzei de față, a
declinat competența de
soluționare a cauzei formulată de reclamantul
P.V., cu domiciliul în Brașov, în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A
MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în București, în favoarea
Tribunalului Brașov, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a
dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație si Justiție în vederea
soluționării acestui
conflict.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul
București a reținut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1
ianuarie 2011
conform dispozițiilor art.
196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Potrivit art. 154
alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, cererile
îndreptate împotriva C.N.P.P., a
caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se
adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul
reclamantul, iar
celelalte cereri se
adresează instanței în a cărei rază teritorială își
are domiciliul sau
sediul pârâtul.
La intrarea în vigoare a Legii nr.
263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la
deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii
sectoriale, - fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale,
Ministerului Administrației și Internelor și SRI, - a fost modificată în sensul
că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la
domiciliul reclamantului.
Decizia de recalculare a cărei anulare
se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010,
cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul reclamantului
pensionar la data de 1 martie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr.
263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată către
tribunalul de la sediul pârâtului.
În hotărârea de declinare s-a invocat
faptul că Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000.
Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la
intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, deci, la 1 ianuarie 2011, astfel că,
în această situație în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care
s-a abrogat se pune problema în ce măsură aceasta mai poate impune competența
teritorială absolută la sediul pârâtului.
Normele de procedură civilă sunt de
imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., iar Legea nr.
19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale cu privire la normele de
procedură raportate la Codul de procedură civilă.
Când o lege specială - Legea nr.
19/2000 - ,care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu
privire la competență este înlocuită cu o altă lege - Legea nr. 263/2010 - și o
altă lege specială - Legea nr. 119/2010 - care face trimitere la normele de
competență din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea
stabilită la data intrării sale în vigoare.
Potrivit art. 156 din Legea nr.
263/2010, prevederile prezentei legi referitoare la jurisdicția asigurărilor
sociale se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Legii
nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și
completările ulterioare.
Art. 727 C. proc. civ. prevede că ori
de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții abrogate sau
modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este
cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc.
Este adevărat că Legea nr. 119/2010 nu
face trimitere la dispozițiile codului de procedură civilă, dar acesta
reprezintă legea generală în materie de procedură, astfel că, prin analogie, se
poate interpreta că și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de
procedură abrogată, competența fiind o normă de procedură, acel text trebuie
interpretat că trimite la norma specială de procedură din noua lege care a
înlocuit vechea prevedere.
O lege abrogată nu poate ultraactiva
pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei
norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile
CEDO pentru o judecată echitabilă statuează respectarea normelor de procedură
în vigoare la momentul judecății.
Asupra conflictului negativ de
competență de față se constată următoarele:
Dispozițiile art. 154 din Legea nr.
263/2010 ( care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000)
reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială
a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale.
Într-o primă ipoteză se prevede că
cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de
pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
În situația în care pârâtul este altul
decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi
competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul
sau sediul pârâtul.
Prevederile potrivit cărora instanța
competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă
o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește
facilitarea accesului la justiție al pensionarilor în litigiile ce privesc
stabilirea pensiilor.
Trebuie precizat că față de
dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de
pensii sectoriale care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor
structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării
Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și SRI, structuri care au
fost desființate.
Potrivit art. 135 din evocata lege
„atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii,
Familiei și Protecției Sociale, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului
Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, adoptată în
termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi".
Cum în speță, cererea a fost formulată
împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a textului
legal menționat potrivit căreia competența revine instanței în a cărei rază se
află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Brașov.
Așa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 16 februarie 2012.