ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.02.2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 797/2012

HOTĂRÂRE
16.02.2012
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 797/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Din actele și lucrările dosarului

rezultă următoarele:

Prin sentința civilă nr. 796/As din 19

mai 2011, Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale a

Tribunalului Brașov, secția civilă, invocată din oficiu și a declinat în

favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, competența soluționării acțiunii formulate de contestatorul

P.V., în contradictoriu cu CASA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

Brașov a reținut că, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010,

procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a

pensiilor

recalculate potrivit prezentei

legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Potrivit art.

156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de

pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Deși, în principiu competența

teritorială este relativă, în

pricina de

față sunt incidente dispozițiile legii speciale - art. 156 din

Legea nr.

19/2000 - , în cadrul cărora, legiuitorul a prevăzut norme derogatorii, făcând

o diferențiere între acțiunile introduse

împotriva

C.N.P.A.S./case teritoriale de pensii și alți pârâți, în acest

ultim

caz, competentă fiind, exclusiv, instanța în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul.

Prin sentința

civilă nr. 9229 din data de 26 octombrie 2011,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

București în soluționarea cauzei de față, a

declinat competența de

soluționare a cauzei formulată de reclamantul

P.V., cu domiciliul în Brașov, în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A

MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în București, în favoarea

Tribunalului Brașov, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a

dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație si Justiție în vederea

soluționării acestui

conflict.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

București a reținut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1

ianuarie 2011

conform dispozițiilor art.

196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Potrivit art. 154

alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, cererile

îndreptate împotriva C.N.P.P., a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul, iar

celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau

sediul pârâtul.

La intrarea în vigoare a Legii nr.

263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la

deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale, - fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale,

Ministerului Administrației și Internelor și SRI, - a fost modificată în sensul

că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

Decizia de recalculare a cărei anulare

se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010,

cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul reclamantului

pensionar la data de 1 martie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr.

263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată către

tribunalul de la sediul pârâtului.

În hotărârea de declinare s-a invocat

faptul că Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000.

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, deci, la 1 ianuarie 2011, astfel că,

în această situație în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care

s-a abrogat se pune problema în ce măsură aceasta mai poate impune competența

teritorială absolută la sediul pârâtului.

Normele de procedură civilă sunt de

imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., iar Legea nr.

19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale cu privire la normele de

procedură raportate la Codul de procedură civilă.

Când o lege specială - Legea nr.

19/2000 - ,care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu

privire la competență este înlocuită cu o altă lege - Legea nr. 263/2010 - și o

altă lege specială - Legea nr. 119/2010 - care face trimitere la normele de

competență din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea

stabilită la data intrării sale în vigoare.

Potrivit art. 156 din Legea nr.

263/2010, prevederile prezentei legi referitoare la jurisdicția asigurărilor

sociale se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Legii

nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Art. 727 C. proc. civ. prevede că ori

de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții abrogate sau

modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este

cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc.

Este adevărat că Legea nr. 119/2010 nu

face trimitere la dispozițiile codului de procedură civilă, dar acesta

reprezintă legea generală în materie de procedură, astfel că, prin analogie, se

poate interpreta că și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de

procedură abrogată, competența fiind o normă de procedură, acel text trebuie

interpretat că trimite la norma specială de procedură din noua lege care a

înlocuit vechea prevedere.

O lege abrogată nu poate ultraactiva

pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei

norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile

CEDO pentru o judecată echitabilă statuează respectarea normelor de procedură

în vigoare la momentul judecății.

Asupra conflictului negativ de

competență de față se constată următoarele:

Dispozițiile art. 154 din Legea nr.

263/2010 ( care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000)

reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială

a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale.

Într-o primă ipoteză se prevede că

cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de

pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

În situația în care pârâtul este altul

decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi

competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul

sau sediul pârâtul.

Prevederile potrivit cărora instanța

competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă

o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește

facilitarea accesului la justiție al pensionarilor în litigiile ce privesc

stabilirea pensiilor.

Trebuie precizat că față de

dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de

pensii sectoriale care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor

structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării

Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și SRI, structuri care au

fost desființate.

Potrivit art. 135 din evocata lege

„atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se

stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, adoptată în

termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi".

Cum în speță, cererea a fost formulată

împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a textului

legal menționat potrivit căreia competența revine instanței în a cărei rază se

află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Brașov.

Așa fiind,

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 16 februarie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-02-16
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 796/2012
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele: Prin sentința civilă nr. 767/M din data de 12 mai 2011, Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov, secția civilă, invocată de in
ÎCCJ 2012-05-18
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2674/2012
. 119/2011 raportat la art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a pronunța această soluți
ÎCCJ 2012-05-31
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3998/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, la data de 04 martie 2011, reclamantul L.C. a chemat în judecată pe pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Adminis
ÎCCJ 2012-04-05
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2609/2012
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 28 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Brașov, contestatoarea C.E.V. a chemat în judecată Casa de Pensii Sectoriale a Ministerului Administ
ÎCCJ 2012-02-23
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1260/2012
ă teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.” Deși, în principiu, competența teritorială este relativă, în speță sunt incidente dispozițiile legii speciale (art. 156 din Legea nr. 19/2000), în cadrul cărora, legiuitorul a prevăzut n
Sursă