ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2609/2012

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 28 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Brașov, contestatoarea C.E.V. a chemat în judecată Casa de Pensii Sectoriale a Ministerului Administrației și Internelor și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei de pensie emisă în baza Legii nr. 119/2010, menținerea pensiei stabilite anterior și plata diferențelor de pensie cu dobânda legală aferentă. Prin sentința civilă nr. 799 din 19 mai 2011, Tribunalul Brașov a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Brașov a reținut următoarele: Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, “Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.” Art. 156 din Legea nr. 19/2000, “Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.” Deși in principiu competența teritorială este relativă, în speță sunt incidente dispozițiile legii speciale (art. 156 din Legea nr. 19/2000), În cadrul cărora, legiuitorul a prevăzut norme derogatorii, făcând o diferențiere intre acțiunile introduse împotriva C.N.P.A.S./case teritoriale de pensii și alți pârâți, în acest ultim caz, competentă fiind în mod exclusiv, instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Întrucât cererea de chemare în judecată nu este îndreptată împotriva unei case teritoriale de pensii ori împotriva C.N.P.A.S., ci împotriva Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Administrației și Internelor, competența soluționării acțiunii formulată de contestatoare revine Tribunalului București.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 9580 din 02 noiembrie 2011, a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. S-a reținut că art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Brașov, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului.

Totodată, potrivit art. 156 din Legea nr. 263/2010, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Având în vedere prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței. Aceasta este Legea nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, prin care a fost modificată norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000. S-a constatat ivit conflictul de competență și cauza a fost înaintată Înaltei Curți spre competentă soluționare.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, pentru următoarele considerente: Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că: „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”. Prin urmare, în conformitate cu acest text de lege, contestațiile împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.

erau de competența instanței de la sediul pârâtului. Prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres. La data sesizării instanței, 28 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora, (1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială îți are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege. Prin urmare, întrucât la data sesizării instanței în prezentul litigiu erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei în primă instanță urmează a fi stabilită în raport cu aceste dispoziții legale, în favoarea Tribunalului Brașov în a cărui rază teritorială își are domiciliul reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.E.V. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 aprilie 2012.