ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.04.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2609/2012

HOTĂRÂRE
05.04.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2609/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 28 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Brașov, contestatoarea

C.E.V. a chemat în judecată Casa de Pensii Sectoriale a Ministerului

Administrației și Internelor și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe

care o va pronunța, să dispună anularea deciziei de pensie emisă în baza Legii

nr. 119/2010, menținerea pensiei stabilite anterior și plata diferențelor de

pensie cu dobânda legală aferentă.

Prin sentința civilă

nr. 799 din 19 mai 2011, Tribunalul Brașov a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Brașov a reținut următoarele:

Potrivit art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 119/2010, “Procedura de stabilire, plată, suspendare,

recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei

legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare.”

Art. 156 din Legea

nr. 19/2000, “Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Deși in principiu

competența teritorială este relativă, în speță sunt incidente dispozițiile

legii speciale (art. 156 din Legea nr. 19/2000), În cadrul cărora, legiuitorul

a prevăzut norme derogatorii, făcând o diferențiere intre acțiunile introduse

împotriva C.N.P.A.S./case teritoriale de pensii și alți pârâți, în acest ultim

caz, competentă fiind în mod exclusiv, instanța în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul pârâtul.

Întrucât cererea de

chemare în judecată nu este îndreptată împotriva unei case teritoriale de

pensii ori împotriva C.N.P.A.S., ci împotriva Casei de Pensii Sectoriale a

Ministerului Administrației și Internelor, competența soluționării acțiunii

formulată de contestatoare revine Tribunalului București.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă

nr. 9580 din 02 noiembrie 2011, a declinat la rândul său competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

S-a reținut că art.

154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,

act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Brașov, reglementează

din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate

împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se

află domiciliul sau reședința reclamantului. Totodată, potrivit art. 156 din

Legea nr. 263/2010, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile codului de procedură

civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

Având în vedere

prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., pentru stabilirea competenței

teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul

sesizării instanței. Aceasta este Legea nr. 263/2010, intrată în vigoare la

data de 23 decembrie 2010, prin care a fost modificată norma de competență reglementată

prin art. 156 din Legea nr. 19/2000.

S-a constatat ivit

conflictul de competență și cauza a fost înaintată Înaltei Curți spre

competentă soluționare.

Învestită cu

soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte urmează a stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, pentru

următoarele considerente:

Art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită,

prevedea că: „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Prin urmare, în

conformitate cu acest text de lege, contestațiile împotriva deciziilor de

pensii emise de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, a

Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I. erau de competența

instanței de la sediul pârâtului.

Prin noile

reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1

ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.

La data sesizării

instanței, 28 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea

nr. 263/2010, conform cărora, (1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul.

(2) Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială îți are domiciliul sau

sediul pârâtul”.

Potrivit art. 725

alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul

intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub

legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Prin urmare, întrucât

la data sesizării instanței în prezentul litigiu erau în vigoare prevederile

art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei în primă

instanță urmează a fi stabilită în raport cu aceste dispoziții legale, în

favoarea Tribunalului Brașov în a cărui rază teritorială își are domiciliul

reclamanta.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.E.V. în contradictoriu cu

pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor în

favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă litigii de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 05 aprilie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-02-16
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 796/2012
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele: Prin sentința civilă nr. 767/M din data de 12 mai 2011, Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov, secția civilă, invocată de in
ÎCCJ 2012-02-23
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1260/2012
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competență de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. 1823/62/2011, formulată în contradictoriu cu intimata C.P.M.A.N. –
ÎCCJ 2012-11-22
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4680/2012
este relativă, tribunalul a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile legii speciale, respectiv art. 156 din Legea nr. 19/2000, în cadrul cărora au fost prevăzute norme derogatorii, făcând o diferențiere între acțiunile introduse împ
ÎCCJ 2012-01-18
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 238/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanții Z.V. și alții au chemat în judecată C.P.S. a M.A.N. solicitând anularea deciziei privind recalcularea pensiei în baza Legii nr.
ÎCCJ 2012-05-18
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2674/2012
. 119/2011 raportat la art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a pronunța această soluți
Sursă