ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2674/2012

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, la data de 24

februarie 2011, sub nr. 2647/62/2011, contestatorul R.I.G. a chemat în judecată

intimata CASA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE BUCUREȘTI solicitând

instanței anularea deciziei nr. 51262 din 31 decembrie 2010 privind

recalcularea pensiilor in baza Legii nr. 119/2010 și repunerea în plată a

deciziei privind pensia militară de stat nr. 096755 din 2004 acordată în baza

prevederilor Legii nr. 164/2011 privind pensiile militare de stat, republicată,

cu modificările, și completările ulterioare și obligarea pârâtei la plata

sumelor reținute abuziv din pensia de serviciu, cu cheltuieli de judecată.

Contestatorul

și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 151 si art. 155 din

Tratatul de la Lisabona, art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, art. 6, art. 14 si art. 17 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, art. 17 alin (1) si art. 21 din Carta Drepturilor

Fundamentale ale Uniunii Europene și art. 155 lit. d) si f), art. 159, art. 87,

art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000.

Prin sentința

civilă nr. 966/As din 16 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr. 2647/62/2011,

Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată din oficiu în baza dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr.

119/2011 raportat la art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art.

7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, "Procedura de stabilire, plată,

suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate

potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu

modificările și completările ulterioare."

Art. 156 din

Legea nr. 19/2000, prevede că: "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul."

Raportat la

normele legale precitate, Tribunalul Brașov a apreciat că deși, în principiu

competența teritorială este relativă, în speță sunt incidente dispozițiile

legii speciale (art. 156 din Legea nr. 19/2000), în cadrul cărora, legiuitorul

a prevăzut norme derogatorii, tăcând distincție între acțiunile introduse

împotriva C.N.P.A.S./case teritoriale de pensii și cele formulate împotriva

altor pârâți, în acest ultim caz, competența revenind în mod exclusiv,

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul pârâtul. In

consecință, având în vedere că intimata CASA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII

NAȚIONALE BUCUREȘTI își are sediul în municipiul București, Tribunalul Brașov a

declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, sub nr. 54107/3/2011, la data de 19 iulie 2011 și a fost

soluționată prin sentința civilă nr. 591 din 20 ianuarie 2012, în sensul

admiterii excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București,

invocată din oficiu, declinării competenței în favoarea Tribunalului Brașov,

constatării ivirii conflictului negativ de competență și înaintării cauzei

Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a

pronunța această soluție, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, a reținut următoarele:

Art. 154 alin.

(1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în

vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din punct de vedere

teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva CNPP, a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, stabilind

competența de soluționare în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se

află domiciliul sau reședința reclamantului.

Totodată,

potrivit art. 156 din același act normativ, prevederile legale referitoare la

jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de

procedură civilă și cu cele ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 725 alin.

(1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din

momentul intrării în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub

legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței

instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe.

Aliniatul (2)

al articolului mai sus menționat, statuează că dispozițiile Codului de

procedură civilă constituie procedura de drept comun în materie civilă,

aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea

nu cuprind dispoziții potrivnice.

Având în

vedere dispozițiile legale precitate, Tribunalul București a declinat

competența în favoarea Tribunalului Brașov, reținând că sunt incidente pentru

stabilirea competenței teritoriale normele de procedură în vigoare la momentul

sesizării instanței, respectiv legea nouă, Legea nr. 263/2010, care a intrat în

vigoare la data de 23 decembrie 2010 și a modificat norma de competență

reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, pe care a abrogat-o expres.

In raport de

dispozițiile art. 20 - 22 C. proc. civ., constatând declanșat conflictul

negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de

Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului și pronunțării

regulatorului de competență.

Analizând

actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit

în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art.

22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind

competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului Brașov, secția

civilă, pentru următoarele considerente:

Decizia de

recalculare nr. 51262 a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie

2010, în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind îndreptată la

instanța de la domiciliul contestatorului pensionar la data de 24 februarie

2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a

Legii nr. 19/2000.

Potrivit art.

156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul"

La data de 01

ianuarie 2011, conform art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, Legea nr.

19/2000 a fost abrogată.

Art. 154 din

Legea nr. 263/2010 prevede că: (1) "Cererile îndreptate împotriva CNPP, a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul.

(2) Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul."

Prin urmare,

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a

cererilor privind deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale a fost modificată, revenind instanțelor de la

domiciliul reclamantului.

Art. 7 din

Legea nr. 119/2010 dispune că: „procedura de stabilire, plată, suspendare,

recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei

legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare".

Având în

vedere că, decizia de pensie ce se contestă a fost emisă la data de 31

decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010, contestația împotriva acesteia

fiind îndreptată la instanța de la domiciliul reclamantului, ulterior intrării

în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogării Legii nr. 19/2000, se pune

problema, în contextul în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr.

19/2000, deja abrogată, dacă o lege abrogată mai poate impune competența

teritorială la domiciliul pârâtului.

Conform art.

725 C. proc. civ., normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar Legea

nr. 10/2000 și Legea nr. 119/2010 sunt legi speciale ce cuprind norme de

procedură referitoare la competență, astfel că, atunci când o lege specială

(Legea nr. 19/2000), cuprinzând și norme de competență, este înlocuită de o

altă lege (Legea nr. 263/2010) și există și o altă lege specială (Legea

nr.

119/2010), care face trimitere la

normele de competență din legea abrogată, se aplică legea nouă, competența

fiind stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Art. 156 din

Legea nr. 263/2010 dispune că: "Prevederile prezentei legi, referitoare la

jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de

procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar art. 727 C. proc.

civ. prevede: "Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la

dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va

socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le

înlocuiesc."

Deși Legea nr.

119/2010 nu face trimitere la dispozițiile Codului de procedură civilă, acestea

constituind norma generală în materie de procedură civilă, Înalta Curte

apreciază că, prin analogie, în cazul în care o normă specială trimite la o

normă de competență dintr-o lege specială abrogată, competența fiind o normă de

procedură, textul trebuie interpretat ca făcând trimitere la norma specială de

procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

Astfel fiind,

Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22

alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului

dintre contestatorul R.I.G., în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A

MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE BUCUREȘTI, având ca obiect anulare decizie de

recalculare pensie, în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 mai

2012.