ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4680/2012

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 15 februarie 2011, reclamanții V.G., P.V., V.C., S.I., F.I., O.A., P.V., M.I., A.V., etc., au chemat în judecată pe C.P. a Ministerului Administrației și Internelor și C.P.S. a S.R.I., solicitând instanței anularea deciziilor de recalculare - "noile decizii", emise de C.P. a Ministerului Administrației și Internelor, menținerea deciziilor privind calcularea pensiei de serviciu/urmaș stabilite în temeiul dispozițiilor Legii nr. 179/2004, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 179/2204 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și H.G.

nr. 735/2010, de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale, cu cheltuieli de judecată. Învestit cu soluționarea acțiunii, Tribunalul Brașov, secția civilă - a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Brașov și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte: Deși în principiu competența teritorială este relativă, tribunalul a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile legii speciale, respectiv art. 156 din Legea nr. 19/2000, în cadrul cărora au fost prevăzute norme derogatorii, făcând o diferențiere între acțiunile introduse împotriva C.N.P.A.S./case teritoriale de pensii și alți pârâți, în acest caz competența fiind exclusivă. Având în vedere că acțiunea de față nu este îndreptată împotriva unei case teritoriale de pensii ori împotriva C.N.P.A.S. ci împotriva C.P.S. a Ministerului Administrației, prin Ministerul Administrației și Internelor și C.P.S. a S.R.I., tribunalul a stabilit competența în favoarea Tribunalului București, având în vedere că sediul pârâtului este în București.

La rândul său, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționări a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, pe a cărui rază teritorială se află domiciliul contestatorilor, prin Sentința civilă nr. 7901 din 4 octombrie 2012 și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că deciziile contestate au fost emise în baza Legii nr. 19/2010, care în art. 7 alin. (1) trimite la procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000, iar art. 156 din această lege, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului, dar la data sesizării instanței, Legea nr. 19/2000 era abrogată, normele de procedură referitoare la competență fiind modificate începând cu data de 1 ianuarie 2011, în sensul că aceasta revine instanței de la domiciliul contestatorului.

De asemenea, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., norma de procedură fiind de imediată aplicare, motiv pentru care începând cu data de 1 ianuarie 2011, norma inserată în art. 154 din Legea nr. 263/2010 este aplicabilă și situațiilor în care decizia contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi. În raport de norma teritorială exclusivă și de domiciliile contestatorilor care sunt în județul Brașov, cauza a fost declinată acestei instanțe. Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc.

civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele: Deciziile privind recalcularea pensiilor militare, au fost emise în baza Legii nr. 119/2010 și au fost contestate la 15 februarie 2011, la data sesizării instanței fiind în vigoare Legea nr. 263/2010, care în art. 154, cuprinde dispoziții privitoare la competență. Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010, sub incidența căreia au fost emise deciziile atacate, stabilirea, plata, suspendarea, recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000. La data de 1 ianuarie 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, a fost abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010 nu poate ultraactiva dispozițiilor acesteia din urmă, în lipsa unor prevederi exprese.

Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ., iar, când o lege specială care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență este înlocuită cu o altă lege, care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare. În aceste condiții, în raport de prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, devin incidente dispozițiile legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Art. 154 alin. (1) din precitata lege prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul reclamantului, astfel că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. Așa fiind, față de textele de lege mai sus-evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Brașov a reținut, în mod greșit, că, în speță, se aplică regulile de competență materială și teritorială cuprinse în art. 154, 155 și 156 din Legea nr. 19/2000, abrogată, în realitate, competența teritorială revenind instanței prevăzute la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

În consecință, având în vedere faptul că, contestatorii au domiciliul în Brașov, în considerarea prevederilor art. 12 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AA