ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 825/2013

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, sub nr. 7751/63/2011, contestatorul C.C.V. a chemat în judecată pe

intimata Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei privind

recalcularea pensiilor în baza Legii nr. 119/2010, emisă sub nr. 155567 la 27

decembrie 2010, menținerea drepturilor de pensie stabilite anterior, obligarea

pârâtului la plata diferențelor rezultate urmare a recalculării, la care să se

adauge dobânda legală calculată de la data de 1 ianuarie 2011 și până la

repunerea în plată a deciziei anterioare.

Prin Sentința civilă

nr. 5381 din 8 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale

invocată, din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, motivat de faptul că, în speță, sunt

aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform

cărora competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își

are sediul pârâtul.

Învestit prin

declinare, Tribunalul București a reținut, în esență, că litigiul nu este de

competența sa, întrucât, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale

(fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului

Administrației și Internelor și SRI) a fost modificată în sensul că cererile în

această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul sau

reședința reclamantului.

Totodată, potrivit

art. 156, prevederile Legii nr. 263/2010, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile codului de procedură

civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

Având în vedere

dispozițiile art. 154 alin. (1) și art. 156 din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii, act normativ în vigoare la data sesizării

Tribunalului Dolj, coroborat cu prevederile art. 725 și art. 727 C. proc. civ.,

Tribunalul București a reținut, în esență, că, pentru stabilirea competenței de

soluționare a prezentei cauze, prezintă interes legea de procedură în vigoare

la momentul sesizării instanței.

Cum aceasta este

Legea nr. 263/2010, și cum această lege intrată în vigoare la data de 23

decembrie 2010 a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din

Legea nr. 19/2000, lege care, de altfel, a fost abrogată, odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, instanța a constatat că, în speță, competența de

soluționare cererii formulate în contradictoriu cu Casa de Pensii a

Ministerului Administrației și Internelor aparține Tribunalului Dolj, în

circumscripția căruia se află domiciliul reclamantului.

Astfel, prin Sentința

civilă nr. 16 din 3 ianuarie 2013 a Tribunalului București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 45566/3/2011

a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a

fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Dolj.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța

regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competența

teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată

că reclamantul C.C.V. a învestit instanța cu o cerere prin care solicită

anularea deciziei privind recalcularea pensiilor în baza Legii nr. 119/2010,

emisă sub nr. 155567 la 27 decembrie 2010, menținerea drepturilor de pensie

stabilite anterior, obligarea pârâtei la plata diferențelor rezultate urmare a

recalculării, la care să se adauge dobânda legală calculată de la data de 1

ianuarie 2011 până la repunerea în plată a deciziei anterioare.

Este adevărat că

decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în

baza Legii nr. 119/2010, dar este de necontestat că C.C.V. a depus cererea de

anulare la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 17

februarie 2011, și, prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile art. 196

lit. a) din legea anterior menționată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la

care făcea trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă

decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut că

potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva

C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale

Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și

SRI), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform art. 725 C.

proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea

nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de

procedură.

Totodată, în raport

și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege

abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea

stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată

aplicare.

Astfel, având în

vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de

domiciliul reclamantului, care se află în Craiova, instanța reține competența

teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În consecință, față

de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii

formulată de contestatorul C.C.V. în favoarea Tribunalului Dolj, Secția

conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG