ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1075/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 08 februarie 2011, sub nr. 6226/63/2011,

contestatorul M.D.I. în contradictoriu cu intimatul M.A.N., a solicitat

anularea deciziei de pensie nr. 16158 din 31 decembrie 2010 și menținerea

pensiei stabilite anterior, plata diferențelor de pensie cu dobânda legală

aferentă.

Prin sentința nr.

4682 din 30 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu,

declinând competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului

București, în temeiul dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000.

După declinare,

cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vlll-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, sub nr. 45564/3/2011.

Prin sentința

civilă nr. 34 din 04 ianuarie 2013, Tribunalul București a admis excepția

necompetentei teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Dolj.

S-a reținut că

actul normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj era Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, care la art. 154 alin. (1)

reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a

cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau

împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei

rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului.

Instanța a

statuat, având în vedere dispozițiile art. 725 și art. 721 C. proc. civ., că

pentru stabilirea competenței teritoriale prezentă interes legea de procedură

în vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind legea nouă (nr. 263/2010),

intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de

competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de

altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

În baza art. 158

și următoarele C. proc. civ., raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010,

instanța a constatat că aparține Tribunalului Dolj, în circumscripția căruia se

află reședința reclamantului, competența de soluționare a cererii formulate în

contradictoriu cu casa sectorială de pensii.

Constatând

intervenit conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în

conformitate cu art. 21 și art. 22 C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei

Curții de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Cu privire la

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în

baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume C.P. din

cadrul M.A.N.

Decizia

contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței

s-a făcut la data de 08 februarie 2011.

La data

emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156

prevedea că „Cererile îndreptate împotriva casei naționale de pensii și

asigurări sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000

a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011,

conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la

data sesizării instanței, și anume 08 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel,

potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „cererile îndreptate

împotriva casei naționale de pensii publice, a caselor teritoriale de pensii

sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin.

(2) al aceluiași articol, „celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că,

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de

soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii

sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I., s-a

modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, se reține că norma de competență

aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în

vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale. Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 martie 2013