ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1230/2013

Deliberând asupra

conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj la data de 14 februarie 2011 sub nr. 7319/83/2011,

reclamantul C.Ș., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială a

Ministerului Administrației și Internelor a solicitat ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se dispună anularea Deciziei de recalculare a pensiei din 23

decembrie 2010 și menținerea drepturilor de pensie de serviciu și să-i

plătească sumele de bani reținute, ca urmare a recalculării, precum și dobânda

legală aferentă calculată de la data de 1 ianuarie 2011 până la repunerea în

plată a Deciziei din 24 ianuarie 2008.

Prin Sentința civilă

nr. 5072 din data de 5 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținându-se că cererea

reclamantului nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva vreunei

case teritoriale de pensii pentru a se face aplicarea Tezei I a art. 156 din

Legea nr. 19/2000, astfel că devin incidente dispozițiile cuprinse în Teza a

II-a, cu referire la "celelalte cereri" care, conform dispozițiilor

legale imperative sus citate, se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul,

În aceste condiții,

competența teritorială în soluționarea prezentei contestații revine

Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, ca

instanță în a cărei rază teritorială își are sediul intimata Casa de Pensii a

Ministerului Administrației și Internelor, Ordinul Directorului S.R.I. - normă

juridică inferioară legii, neputând reglementa peste dispoziția legii și nici

contra ei.

Referitor la norma

metodologică invocată de reclamant, instanța a apreciat că se aplică art. 85

din Legea nr. 184/2001 privind pensiile militare de stat și nu art. 87 din

Legea nr. 19/2000.

Pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a

fost înregistrată la data de 31 mai 2011.

La termenul stabilit

instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a

Tribunalului București.

Prin Sentința civilă

nr. 11418 din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția de

necompetență teritorială și în consecință s-a decimat competența de soluționare

a cauzei la Tribunalul Dolj.

Totodată, s-a

constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei

la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de

competență.

S-a reținut că

decizia a cărei anulare se solicită a fost formulată la instanța de la

domiciliul reclamantului pensionar la data de 14 februarie 2011 după intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind

declinată către tribunalul de la sediul pârâtului.

Cum prezenta acțiune

a fost introdusă inițial la data de 11 februarie 2011 când era în vigoare Legea

nr. 263/2010, iar reclamantul are domiciliul procesual ales în localitatea

Craiova, competența teritorială exclusivă revine Tribunalului Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța

regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, pentru

următoarele considerente:

Înalta Curte constată

că reclamantul a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat să se

dispună anularea Deciziei de recalculare a pensiei din 23 decembrie 2010 și

menținerea drepturilor de pensie de serviciu și obligarea sa la plata sumelor

de bani reținute ca urmare a recalculării, precum și dobânda legală aferentă

calculată de la data de 1 ianuarie 2011 până la repunerea în plată a Deciziei

din 24 ianuarie 2008.

Dispozițiile art. 196

lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 care făcea

trimitere la prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia

de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut că

potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva

C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale

Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform art. 725 C.

proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea

nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de

procedură.

Totodată, în raport

și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege

abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea

stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată

aplicare.

Astfel, având în

vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de

domiciliul reclamantului, care se află localitatea Craiova, jud. Dolj, conform

înscrisului aflat la dosarul Tribunalului Dolj (copia actului de identitate),

Înalta Curte constată că soluționarea prezentei cauze îi revine Tribunalului

Dolj.

În consecință, față

de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei la

Tribunalului Dolj, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2013.

Procesat de GGC - AS