ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 822/2013

Asupra conflictului

negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj, contestatorul S.C.N.I. a solicitat instanței, în

contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale,

anularea deciziei de pensie din data de 24 decembrie 2010, menținerea

drepturilor de pensie stabilite prin Decizia din data de 3 august 2001 și plata

sumelor de bani reținute, urmare a recalculării, precum și dobânda legală

aferentă calculată de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată

a deciziei din 3 august 2001.

Prin Sentința civilă

nr. 4341 din 28 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.

7033/63/2011, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată din

oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, cu motivare că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile

art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora competența

teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul

pârâtul.

Pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost

înregistrată sub nr. 41645/3/2011.

Tribunalul București

a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât, la

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau

împotriva caselor de pensii

sectoriale (fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului

Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații) a fost

modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către

instanța de la domiciliul reclamantului.

S-a reținut că Legea

nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, lege care a fost abrogată la

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel că, în raport de dispozițiile

Legii nr. 263/2010 cu referire la art. 725 C. proc. civ., văzând și prevederile

art. 727 din același act normativ, s-a apreciat că, în cauză, nu poate fi

reținută competența teritorială absolută la sediul pârâtului.

Astfel, prin Sentința

civilă nr. 10719 din 3 decembrie 2012 a Tribunalului București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței

teritoriale invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța

regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competența

teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată

că reclamantul S.N.I. a învestit instanța cu o cerere prin care solicită

anularea deciziei de pensie din 24 decembrie 2010, menținerea drepturilor de

pensie stabilite prin decizia din 3 august 2001 și plata diferențelor, precum

și dobânda legală calculată de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea

în plată a deciziei din 3 august 2001.

Este adevărat că

decizia a emisă la 24 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, dar este de

necontestat că S.N.I. a depus cererea de anulare la instanța de la domiciliul

reclamantului pensionar la data de 11 februarie 2011, și, prin urmare, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile art. 196

lit. a) din legea anterior menționată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la

care făcea trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă

decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut că

potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva

C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului

Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului

Român de Informații), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform art. 725 C.

proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea

nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de

procedură.

Totodată, în raport

și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege

abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea

stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată

aplicare.

Astfel, având în

vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de

domiciliul reclamantului, care se află în Craiova, județul Dolj, instanța

reține competența teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj.

În consecință, față

de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii

formulată de contestatorul S.N.I. în favoarea Tribunalului Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2013.

Procesat de GGC - AS