ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4413/2012

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 9632/63/2011, contestatorul P.I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata C.P. a Ministerului Apărării Naționale, anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 57213 din 31 decembrie 2010, menținerea pensiei de serviciu anterior stabilită, precum și plata diferențelor de pensie rezultate la care să se adauge dobânda legală.

Prin sentința civilă nr. 4288 din 25 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată, din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, motivat de faptul că, în speță, competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtei, conform art. 156 teza a Il-a din Legea nr. 19/2000, întrucât acțiunea contestatorului nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva casei teritoriale de pensii, ci împotriva M.A.N. – D. F.C., emitent al deciziei contestate.

Primind dosarul, Tribunalului București, secția a VllI-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele C.P. ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. S-a reținut că Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, lege care a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel că, în raport de dispozițiile Legii nr. 263/2010 cu referire la art. 727 C. proc.

civ., s-a apreciat că, în cauză, nu poate fi reținută competența teritorială absolută la sediul pârâtului. Astfel, prin sentința civilă nr. 6611 din 4 septembrie 2012 a Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată, din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că reclamantul P.I. a învestit instanța cu o cerere prin care solicită anularea deciziei nr. 57213 din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiilor militare în baza Legii nr. 119/2010. Este adevărat că decizia de recalculare a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, însă este de necontestat că menționata cerere de anulare a fost formulată la data de 25 februarie 2011, în contradictoriu cu C.P. a Ministerului Apărării Naționale București și depusă la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile art. 196 lit. a) din legea anterior menționată, au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere Legea nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat. Este de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale de pensii (fostele C.P. ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.

Totodată, în raport și de prevederile art. 727 C. proc. civ., este de reținut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare. Astfel, având în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului (contestatorului), care se află în Craiova, județul Dolj, instanța reține competența teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de contestatorul P.I.

în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2012.