ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4413/2012

Asupra conflictului negativ de

competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 9632/63/2011,

contestatorul P.I.

a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata C.P. a Ministerului

Apărării Naționale, anularea deciziei de recalculare a

pensiei nr. 57213 din 31 decembrie 2010,

menținerea pensiei de serviciu anterior stabilită,

precum și plata diferențelor de pensie rezultate la care să se adauge

dobânda legală.

Prin sentința civilă nr. 4288 din 25

martie 2011, pronunțată de Tribunalul

Dolj,

a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată, din oficiu, și a

fost

declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

motivat de faptul că, în speță, competența

teritorială revine instanței în a cărei rază

teritorială își are sediul pârâtei, conform art. 156 teza a Il-a din

Legea nr. 19/2000,

întrucât acțiunea

contestatorului nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

casei teritoriale de pensii, ci împotriva M.A.N. –

D.

F.C., emitent al deciziei contestate.

Primind dosarul, Tribunalului

București, secția a VllI-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a reținut,

în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât, la intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale (fostele C.P. ale Ministerului Apărării Naționale,

a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată în

sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

S-a reținut că Legea nr. 119/2010 face

trimitere la Legea nr. 19/2000, lege care a fost abrogată la intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel că, în raport de dispozițiile Legii nr.

263/2010 cu referire la art. 727 C. proc. civ., s-a apreciat că, în cauză, nu

poate fi reținută competența teritorială absolută la sediul pârâtului.

Astfel, prin sentința civilă nr. 6611

din 4 septembrie 2012 a Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale

invocată, din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Dolj. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență,

dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența

unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară

deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,

stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele

considerente:

Înalta Curte constată că reclamantul P.I.

a învestit instanța cu o cerere prin care solicită anularea deciziei nr. 57213

din 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiilor militare în baza Legii

nr. 119/2010.

Este adevărat că decizia de

recalculare a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 31 decembrie

2010 în baza Legii nr. 119/2010, însă este de necontestat că menționata cerere

de anulare a fost formulată la data de 25 februarie 2011, în contradictoriu cu

C.P. a Ministerului Apărării Naționale București și depusă la instanța de la

domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr.

263/2010.

Dispozițiile art. 196 lit. a) din

legea anterior menționată, au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea

trimitere Legea nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare

a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut că potrivit art. 156

din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010,

competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S. sau a

caselor teritoriale de pensii (fostele C.P. ale Ministerului Apărării

Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.),

sunt de competența instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul.

Conform art. 725

C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de

imediată

aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu

privire la normele de procedură.

Totodată, în

raport și de prevederile art. 727 C. proc. civ., este de

reținut, că o lege abrogată nu poate

ultraactiva pentru a impune o competență

diferită

de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de

imediată

aplicare.

Astfel, având în vedere că în speța de

față competența teritorială este

determinată

de domiciliul reclamantului (contestatorului), care se află în Craiova,

județul Dolj, instanța reține competența

teritorială pentru soluționarea cauzei în

favoarea Tribunalului Dolj.

În consecință, față de considerentele

anterior expuse, văzând și dispozițiile

art.

22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de

soluționare a cererii formulată de contestatorul P.I. în favoarea

Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj,

secția conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 noiembrie 2012.