ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4412/2012

Asupra

conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Dolj, la data de 09 februarie 2011 sub

nr. 6475/63/2011, contestatorul Z.G.

a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata C.P. a Ministerului

Apărării Naționale,

anularea deciziei de

pensie nr. 44892 din 31 decembrie 2010, menținerea drepturilor de pensie

stabilite

prin decizia nr. 089148 din  17 iulie 2000 și plata diferențelor de drepturi de

pensie, precum și dobânda legală calculată de la data de 01 ianuarie 2011 și

până la repunerea în plată a deciziei nr. 089148 din 17 iulie 2000.

Prin sentința

civilă nr. 3909 din 22 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost

admisă excepția necompetenței teritoriale invocată, din oficiu, și a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București,

motivat de faptul că, în speță, sunt

incidente dispozițiile art. 156 din Legea

nr.

19/2000 teza a Il-a, întrucât cererea contestatorului nu este îndreptată

împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva

vreunei case teritoriale de pensii pentru a se face aplicarea

tezei I a

textului legal anterior menționat.

Primind

dosarul, Tribunalului București, Secția a VllI-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa,

întrucât, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială

de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele C.P. ale

Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.J.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se

soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

S-a reținut că

Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, lege care a fost

abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel că, în raport de

dispozițiile Legii nr. 263/2010 cu referire la art. 725 C. proc. civ., văzând

și prevederile art. 727 din același act normativ, s-a apreciat că, în cauză, nu

poate fi reținută competența teritorială absolută la sediul pârâtului.

Astfel, prin

sentința civilă nr. 7317 din 21 septembrie 2012 a Tribunalului București, secția

a VllI-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția

necompetenței teritoriale invocată, din oficiu, și a fost declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța

regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, competența teritorială de soluționare

a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte

constată că reclamantul Z.G. a învestit instanța cu o cerere prin care solicită

anularea deciziei nr. 44892 din 31 decembrie 2010, privind recalcularea

pensiilor militare în baza Legii nr. 119/2010.

Este adevărat

că decizia de recalculare a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de

31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, însă este de necontestat că

menționata cerere de anulare a fost formulată la data de 18 ianuarie 2011, în

contradictoriu cu C.P. a MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE BUCUREȘTI și depusă la

instanța de la domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a

Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile

art. 196 lit. a) din legea anterior menționată, au abrogat expres Legea nr.

19/2000 la care făcea trimitere Legea nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă

decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut

că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din

Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva

C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale de pensii (fostele C.P. ale Ministerului

Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.),

sunt de competența instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul.

Conform art. 725 C. proc. civ., normele de

procedură civilă sunt de

imediată

aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu

privire

la normele de procedură.

Totodată, în raport și de prevederile art. 727 C.

proc. civ., este de

reținut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva

pentru a impune o competență

diferită de

cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de

imediată

aplicare.

Astfel, având

în vedere că în speța de față competența teritorială este

determinată de domiciliul reclamantului

(contestatorului), care se află în Craiova,

județul Dolj, instanța reține competența teritorială pentru

soluționarea cauzei în

favoarea Tribunalului Dolj.

În consecință,

față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile

art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de

contestatorul Z.G. în favoarea

Tribunalului

Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Dolj,

secția conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2012.