ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1328/2013

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 15 februarie 2011, sub nr. 7483/63/2011, pe rolul Tribunalului Dolj, contestatorul D.Ș., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, a solicitat instanței anularea Deciziei de pensie nr. 48772 din 31 decembrie 2010, obligarea intimatei la menținerea drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. 094609 din 06 august 2001 și la plata diferențelor de pensie, cu dobânda legală aferentă.

Prin Sentința nr. 5169 din 6 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată, din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, cu motivare că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât, prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 15 februarie 2011, iar începând cu data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, care la art. 154 alin. (1) prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. S-a reținut că art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede o competență teritorială exclusivă, respectiv la domiciliul sau sediul reclamantului, indiferent dacă acțiunea a fost îndreptată împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, norma fiind una imperativă de la care părțile nu pot deroga.

Cum prezenta acțiune a fost introdusă inițial la data de 15 februarie 2011, moment la care era în vigoare Legea nr. 263/2010, iar reclamantul are domiciliul procesual ales în localitatea Craiova, județul Dolj, competența teritorială exclusivă revine Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Astfel, prin Sentința civilă nr. 69 din 7 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 46450/3/2011 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că reclamantul D.Ș. a învestit instanța cu o cerere prin care solicită anularea Deciziei de pensie nr. 48772 din 31 decembrie 2010, obligarea intimatei la menținerea drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. 094609 din 06 august 2001, precum și la plata diferențelor de pensie, cu dobânda legală aferentă.

Este adevărat că decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la data de 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, dar este de necontestat că D.Ș. a depus cererea de anulare la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 15 februarie 2011 și, prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. Dispozițiile art. 196 lit. a) din legea anterior menționată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făceau trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură. Totodată, în raport și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Astfel, având în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se află în Craiova, județul Dolj, instanța reține competența teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de contestatorul D.Ș. în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2013. Procesat de GGC - NN