ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1622/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1622/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul
Tribunalului Dolj contestatorul N.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu intimata
Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, ca pin hotărârea
ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de pensie nr. x din 31
decembrie 2010 emisă de intimată, menținerea drepturilor de pensie stabilite
prin Decizia nr. y din 10 octombrie 2003 și plata diferențelor dintre pensia
stabilită prin Decizia nr. z din 10 octombrie 2003 și pensia stabilită prin Decizia
nr. x din 31 decembrie 2010, cu dobânda legală aferentă calculată de la data de
01 ianuarie 2011 până la repunerea în plată a Deciziei nr. z din 10 octombrie
2003.
Tribunalul Dolj,
secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 5109
din 6 aprilie 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din
oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea
Tribunalului București, reținând, în esență că deoarece decizia contestată este
emisă în baza Legii 119/2010 contestația se judecă în conformitate cu
prevederile acestei legi, care face trimitere la procedura de contestare
reglementată de Legea nr. 19/2000 și având în vedere dispozițiile art. 156 din
menționata lege precum și faptul că decizia contestată este emisă de un alt
organ decât C.N.P.A.S. sau casa teritorială de pensii, respectiv o decizie a
Ministerului Apărării Naționale, instanța competentă să soluționeze litigiul
este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului, respectiv Tribunalul București.
Tribunalul București,
secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă
nr. 351 din 14 ianuarie 2013 a apreciat că litigiul nu este de competența sa
întrucât art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj,
reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a
cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau
împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei
rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului.
S-a apreciat că
pentru stabilirea competenței teritoriale legea de procedură în vigoare la
momentul sesizării instanței este legea nouă, nr. 263/2010 care a modificat
norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care
de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,
constatând că instanța competentă în soluționarea litigiului este Tribunalul
Dolj în circumscripția căruia se află domiciliul ales al reclamantului.
În consecință,
Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Dolj și întrucât a constatat ivit conflictul negativ de competență
a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de
competență.
Înalta Curte
constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două
instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,
în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de
competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă
și asigurări sociale, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru
următoarele considerente:
Reclamantul a sesizat
instanța cu anularea Deciziei nr. x din 31 decembrie 2010 privind recalcularea
pensiilor militare ce a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, la data de 16
februarie 2011 data la care erau în vigoare dispozițiile art. 154 din Legea nr.
263/2011 care cuprinde dispoziții privitoare la competență.
Conform art. 7 din
Legea nr. 119/2010 sub incidența căreia a fost emisă decizia atacată,
stabilirea, plata, suspendarea, recalcularea, încetarea și contestarea
pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000.
La data de 1 ianuarie
2011 când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de
pensii publice, a fost abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că dispozițiile art.
7 din Legea nr. 119/2010 nu pot ultraactiva.
În aceste condiții,
în raport de art. 725 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia dispozițiile
legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și
proceselor în curs de judecată începute sub legea veche devin incidente
dispozițiile legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Art. 154 alin. (1)
din precitata lege prevede ca cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor
teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează
instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul ori sediul
reclamantul, astfel că cererile în această materie se soluționează de către
instanța de la domiciliul reclamantului.
Având în vedere
aceste dispoziții și faptul că reclamantul are domiciliul în Craiova, județul
Dolj competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Dolj căreia i se va
trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de
muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AS