ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 823/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 823/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr.
5331/63/2011, contestatorul T.F. a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa
de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, contestație împotriva deciziei de
pensie din data de 31 decembrie 2010, emisă de intimată, solicitând instanței,
ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea acestei decizii cu
menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia din data de 10
decembrie 1998 emisă de intimată și să i se plătească diferența dintre pensia
stabilită prin decizia din data de 10 decembrie 1998 și pensia stabilită prin
decizia din data de 31 decembrie 2010, la care să se adauge dobânda legală,
calculate de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a
deciziei din data de 10 decembrie 1998.
Prin Sentința civilă
nr. 5994/2011 din 15 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.
5331/63/2011, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată din
oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului București, cu motivare că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile
art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora competența
teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul
pârâtul.
Învestit prin
declinare, Tribunalul București a reținut, în esență, că litigiul nu este de
competența sa, întrucât, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,
competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise
de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale
(fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului
Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații) a fost
modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către
instanța de la domiciliul reclamantului.
Având în vedere
dispozițiile art. 154 alin. (1) și art. 156 din Legea nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii, act normativ în vigoare la data sesizării
Tribunalului Dolj, coroborat cu prevederile art. 725 și art. 727 C. proc. civ.,
Tribunalul București a reținut, în esență, că, pentru stabilirea competenței de
soluționare a prezentei cauze, prezintă interes legea de procedură în vigoare
la momentul sesizării instanței.
Cum aceasta este
Legea nr. 263/2010, și cum această lege intrată în vigoare la data de 1
ianuarie 2011 a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din
Legea nr. 19/2000, lege care, de altfel, a fost abrogată, odată cu intrarea în
vigoare a Legii nr. 263/2010, instanța a constatat că, în speță, competența de
soluționare cererii formulate în contradictoriu cu Casa de Pensii a
Ministerului Apărării Naționale aparține Tribunalului Dolj, în circumscripția
căruia se află domiciliul reclamantului.
Astfel, prin Sentința
civilă nr. 11291 din 13 decembrie 2012 a Tribunalului București, secția a
VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr.
42384/3/2011, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din
oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Dolj.
Constatându-se ivit
conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de
Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Înalta Curte,
constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două
instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,
în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța
regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competența
teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată
că reclamantul T.F. a învestit instanța cu o cerere prin care solicită anularea
deciziei de pensie din data de 31 decembrie 2010, menținerea drepturilor de
pensie stabilite prin decizia din data de 10 decembrie 1998 și plata
diferențelor, dintre pensia stabilită prin decizia din data de 10 decembrie
1998 și pensia stabilită prin decizia din data de 31 decembrie 2010, la care să
se adauge dobânda legală, calculate de la data de 1 ianuarie 2011 și până la
repunerea în plată a deciziei din 10 decembrie 1998.
Este adevărat că
decizia cărei suspendare se solicită a fost a emisă la 31 decembrie 2010 în
baza Legii nr. 119/2010, dar este de necontestat că T.F. a depus cererea de
anulare la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 3
februarie 2011, și, prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Dispozițiile art. 196
lit. a) din legea anterior menționată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la
care făcea trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă
decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.
Este de reținut că
potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea
nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva
C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale
Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și
Serviciului Român de Informații), sunt de competența instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Conform art. 725 C.
proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea
nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de
procedură.
Totodată, în raport
și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege
abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea
stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată
aplicare.
Astfel, având în
vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de
domiciliul reclamantului, care se află în Craiova, județul Dolj, instanța
reține competența teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea
Tribunalului Dolj.
În consecință, față
de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.
proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii
formulată de contestatorul T.F. în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte
de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 februarie 2013.
Procesat de GGC - AS