ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 823/2013

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 5331/63/2011, contestatorul T.F.

a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, contestație împotriva deciziei de pensie din data de 31 decembrie 2010, emisă de intimată, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea acestei decizii cu menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia din data de 10 decembrie 1998 emisă de intimată și să i se plătească diferența dintre pensia stabilită prin decizia din data de 10 decembrie 1998 și pensia stabilită prin decizia din data de 31 decembrie 2010, la care să se adauge dobânda legală, calculate de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei din data de 10 decembrie 1998. Prin Sentința civilă nr. 5994/2011 din 15 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 5331/63/2011, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, cu motivare că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.

Învestit prin declinare, Tribunalul București a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. Având în vedere dispozițiile art. 154 alin. (1) și art. 156 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, coroborat cu prevederile art. 725 și art. 727 C. proc.

civ., Tribunalul București a reținut, în esență, că, pentru stabilirea competenței de soluționare a prezentei cauze, prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței. Cum aceasta este Legea nr. 263/2010, și cum această lege intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care, de altfel, a fost abrogată, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, instanța a constatat că, în speță, competența de soluționare cererii formulate în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale aparține Tribunalului Dolj, în circumscripția căruia se află domiciliul reclamantului.

Astfel, prin Sentința civilă nr. 11291 din 13 decembrie 2012 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 42384/3/2011, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că reclamantul T.F. a învestit instanța cu o cerere prin care solicită anularea deciziei de pensie din data de 31 decembrie 2010, menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia din data de 10 decembrie 1998 și plata diferențelor, dintre pensia stabilită prin decizia din data de 10 decembrie 1998 și pensia stabilită prin decizia din data de 31 decembrie 2010, la care să se adauge dobânda legală, calculate de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei din 10 decembrie 1998. Este adevărat că decizia cărei suspendare se solicită a fost a emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, dar este de necontestat că T.F.

a depus cererea de anulare la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 3 februarie 2011, și, prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. Dispozițiile art. 196 lit. a) din legea anterior menționată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat. Este de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură. Totodată, în raport și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare. Astfel, având în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se află în Craiova, județul Dolj, instanța reține competența teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de contestatorul T.F. în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2013. Procesat de GGC - AS