ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 823/2013

Asupra conflictului

negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr.

5331/63/2011, contestatorul T.F. a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa

de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, contestație împotriva deciziei de

pensie din data de 31 decembrie 2010, emisă de intimată, solicitând instanței,

ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea acestei decizii cu

menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia din data de 10

decembrie 1998 emisă de intimată și să i se plătească diferența dintre pensia

stabilită prin decizia din data de 10 decembrie 1998 și pensia stabilită prin

decizia din data de 31 decembrie 2010, la care să se adauge dobânda legală,

calculate de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a

deciziei din data de 10 decembrie 1998.

Prin Sentința civilă

nr. 5994/2011 din 15 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.

5331/63/2011, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată din

oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, cu motivare că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile

art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora competența

teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul

pârâtul.

Învestit prin

declinare, Tribunalul București a reținut, în esență, că litigiul nu este de

competența sa, întrucât, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale

(fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului

Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații) a fost

modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către

instanța de la domiciliul reclamantului.

Având în vedere

dispozițiile art. 154 alin. (1) și art. 156 din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii, act normativ în vigoare la data sesizării

Tribunalului Dolj, coroborat cu prevederile art. 725 și art. 727 C. proc. civ.,

Tribunalul București a reținut, în esență, că, pentru stabilirea competenței de

soluționare a prezentei cauze, prezintă interes legea de procedură în vigoare

la momentul sesizării instanței.

Cum aceasta este

Legea nr. 263/2010, și cum această lege intrată în vigoare la data de 1

ianuarie 2011 a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din

Legea nr. 19/2000, lege care, de altfel, a fost abrogată, odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, instanța a constatat că, în speță, competența de

soluționare cererii formulate în contradictoriu cu Casa de Pensii a

Ministerului Apărării Naționale aparține Tribunalului Dolj, în circumscripția

căruia se află domiciliul reclamantului.

Astfel, prin Sentința

civilă nr. 11291 din 13 decembrie 2012 a Tribunalului București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr.

42384/3/2011, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din

oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța

regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competența

teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată

că reclamantul T.F. a învestit instanța cu o cerere prin care solicită anularea

deciziei de pensie din data de 31 decembrie 2010, menținerea drepturilor de

pensie stabilite prin decizia din data de 10 decembrie 1998 și plata

diferențelor, dintre pensia stabilită prin decizia din data de 10 decembrie

1998 și pensia stabilită prin decizia din data de 31 decembrie 2010, la care să

se adauge dobânda legală, calculate de la data de 1 ianuarie 2011 și până la

repunerea în plată a deciziei din 10 decembrie 1998.

Este adevărat că

decizia cărei suspendare se solicită a fost a emisă la 31 decembrie 2010 în

baza Legii nr. 119/2010, dar este de necontestat că T.F. a depus cererea de

anulare la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 3

februarie 2011, și, prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile art. 196

lit. a) din legea anterior menționată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la

care făcea trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă

decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut că

potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva

C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale

Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații), sunt de competența instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform art. 725 C.

proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea

nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de

procedură.

Totodată, în raport

și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege

abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea

stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată

aplicare.

Astfel, având în

vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de

domiciliul reclamantului, care se află în Craiova, județul Dolj, instanța

reține competența teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj.

În consecință, față

de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii

formulată de contestatorul T.F. în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2013.

Procesat de GGC - AS