ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1325/2013

Asupra conflictului

negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj, contestatorul A.V. a solicitat instanței, în contradictoriu

cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor

București, anularea Deciziei de pensie nr. 114891 din data de 27 decembrie

2010.

Prin Sentința nr.

5087/2011 din 5 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 7436/63/2011, a fost admisă excepția

necompetenței teritoriale, invocată, din oficiu, și a fost declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, cu motivare că, în

speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000,

conform cărora competența teritorială revine instanței în a cărei rază

teritorială își are sediul pârâtul.

Pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a

fost înregistrată sub nr. 40616/3/2011.

Tribunalul București

a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât, la

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau

împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului

Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a

fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de

către instanța de la domiciliul reclamantului.

S-a reținut că Legea

nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, lege care a fost abrogată la

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel că, în raport de dispozițiile

Legii nr. 263/2010 cu referire la art. 725 C. proc. civ., văzând și prevederile

art. 727 din același act normativ, s-a apreciat că, în cauză, nu poate fi

reținută competența teritorială absolută la sediul pârâtului.

Astfel, prin Sentința

civilă nr. 11778 din 21 decembrie 2012 a Tribunalului București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța

regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competența

teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

"Înalta Curte

constată că reclamantul V.A. a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat

anularea Deciziei de pensie nr. 114891 emisă la data de 27 decembrie 2010 în

baza Legii nr. 119/2010.

Este adevărat că

decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în

baza Legii nr. 119/2010, dar este de necontestat că V.A. a depus cererea de

anulare la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 11

februarie 2011, și, prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile art. 196

lit. a) din legea anterior menționată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la

care făceau trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost

emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut că

potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva

C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale

Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform art. 725 C.

proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea

nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de

procedură.

Totodată, în raport

și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege

abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea

stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată

aplicare.

Astfel, având în

vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de

domiciliul reclamantului, care se află în Craiova, județul Dolj, Înalta Curte

reține competența teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj.

În consecință, față

de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii

formulată de contestatorul V.A. în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 martie 2013.

Procesat

de GGC - NN