ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1325/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1325/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Dolj, contestatorul A.V. a solicitat instanței, în contradictoriu
cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor
București, anularea Deciziei de pensie nr. 114891 din data de 27 decembrie
2010.
Prin Sentința nr.
5087/2011 din 5 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de
muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 7436/63/2011, a fost admisă excepția
necompetenței teritoriale, invocată, din oficiu, și a fost declinată competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, cu motivare că, în
speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000,
conform cărora competența teritorială revine instanței în a cărei rază
teritorială își are sediul pârâtul.
Pe rolul Tribunalului
București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a
fost înregistrată sub nr. 40616/3/2011.
Tribunalul București
a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât, la
intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare
a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau
împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului
Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a
fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de
către instanța de la domiciliul reclamantului.
S-a reținut că Legea
nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, lege care a fost abrogată la
intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel că, în raport de dispozițiile
Legii nr. 263/2010 cu referire la art. 725 C. proc. civ., văzând și prevederile
art. 727 din același act normativ, s-a apreciat că, în cauză, nu poate fi
reținută competența teritorială absolută la sediul pârâtului.
Astfel, prin Sentința
civilă nr. 11778 din 21 decembrie 2012 a Tribunalului București, secția a
VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței
teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Constatându-se ivit
conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de
Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Înalta Curte,
constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două
instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,
în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța
regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competența
teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
"Înalta Curte
constată că reclamantul V.A. a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat
anularea Deciziei de pensie nr. 114891 emisă la data de 27 decembrie 2010 în
baza Legii nr. 119/2010.
Este adevărat că
decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în
baza Legii nr. 119/2010, dar este de necontestat că V.A. a depus cererea de
anulare la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 11
februarie 2011, și, prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Dispozițiile art. 196
lit. a) din legea anterior menționată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la
care făceau trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost
emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.
Este de reținut că
potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea
nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva
C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale
Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și
S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are
domiciliul sau sediul reclamantul.
Conform art. 725 C.
proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea
nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de
procedură.
Totodată, în raport
și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege
abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea
stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată
aplicare.
Astfel, având în
vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de
domiciliul reclamantului, care se află în Craiova, județul Dolj, Înalta Curte
reține competența teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea
Tribunalului Dolj.
În consecință, față
de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.
proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii
formulată de contestatorul V.A. în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte
de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 27 martie 2013.
Procesat
de GGC - NN