ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1330/2013

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 15 februarie 2011, sub nr. 7486/63/2011, pe rolul Tribunalului Dolj, contestatorul B.M. a chemat în judecată pe intimata Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, solicitând instanței să dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei sale speciale, menținerea drepturilor stabilite prin decizie și obligarea intimatei la plata diferenței dintre pensia datorată conform acestei din urmă decizii și cea redusă conform deciziei de recalculare contestată.

Prin sentința civilă nr. 5114/2011 din 6 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată, din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, cu motivare că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a ll-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul. Pe rolul Tribunalului București - Secția a Vlll-a Conflicte de muncă și asigurări sociale cauza a fost înregistrată sub nr. 52198/3/2011.

Tribunalul București a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât, sub imperiul noii reglementări a Legii nr. 263/2010 care a intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2011 și care a abrogat Legea nr. 19/2000, au fost înființate casele de pensii sectoriale, ca structuri cu personalitate juridică, care funcționează în subordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I., conform art. 3 lit. b) și art. 132 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, legiuitorul instituind norma de competență teritorială și în ipoteza cererilor formulate în contradictoriu cu aceste subiecte de drept. Contestația dedusă prezentei judecăți a fost formulată la data de 15 februarie 2011, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Împrejurarea că Legea nr. 119/2010, în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată în prezenta cauză, trimite, în privința procedurii de contestare, la dispozițiile Legii nr. 19/2000, nu constituie un argument pentru stabilirea competenței jurisdicționale în baza unui act normativ abrogat la data promovării acțiunii în justiție. S-a apreciat ca nefiind relevant faptul că Legea nr. 19/2000 era în vigoare la data emiterii deciziei contestate, câtă vreme la data formulării contestației acest act normativ era abrogat printr-o lege care instituie o altă normă de competență teritorială, de imediată aplicare.

S-a reținut că scopul legiuitorului la redactarea Legii nr. 119/2010 (în luna iunie 2010, când era în vigoare Legea nr. 19/2000), a fost acela de a institui o normă de trimitere, în sensul ca procedura în materia noilor decizii de pensie, întemeiate pe Legea nr. 119/2010, să fie aceeași cu cea din materia pensiilor contributive, reglementată la acel moment de Legea nr. 19/2000. Or, întrucât această lege a fost abrogată, fiind înlocuită cu Legea nr. 263/2010, s-a reținut că interpretarea art. 7 din Legea nr. 119/2010 trebuie să respecte scopul urmărit de legiuitor, și anume acela de a aplica aceeași procedură în privința tuturor deciziilor de pensionare, principiu care, de altfel, a stat și la baza edictării Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În raport de considerentele anterior reținute, Tribunalul București a apreciat că instanța competentă teritorial este cea determinată conform art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv instanța de la domiciliul ori sediul reclamantului, care, potrivit datelor din dosar, este în localitatea Craiova, jud. Dolj. Astfel, prin sentința civilă nr. 828 din 25 ianuarie 2013 a Tribunalului București - Secția a Vlll-a Conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că reclamantul B.M.

a învestit instanța cu o cerere prin care solicită anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010 emisă de intimată, menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. 137644 din 16 noiembrie 2004 și plata diferenței dintre pensia stabilită prin decizia nr. 137644 din 16 noiembrie 2004 și pensia stabilită prin decizia nr. 137644 din 27 decembrie 2010 la care să se adauge dobânda legală calculată de la 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei nr. 137644 din 16 noiembrie 2004. Este adevărat că decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, dar este de necontestat că B.M. a depus cererea de anulare la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 15 februarie 2011 și, prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile art. 196 lit. a) din legea anterior menționată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făceau trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat. Este de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Conform art. 725 C. proc.

civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură. Totodată, în raport și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare. Astfel, având în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se află în Craiova, județul Dolj, instanța reține competența teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de contestatorul B.M. în favoarea Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2013.