ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 575/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de

competență de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 6485/63/2011, la data

de 09 februarie 2011, contestatorul G.I.I. a solicitat în contradictoriu cu

intimata C.P. a M.A.N., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea

Deciziei de pensie nr. 147936 din 27 decembrie 2010 privind recalcularea

pensiei în baza Legii nr. 119/2010.

Prin sentința nr. 4354 din 28 martie 2011, Tribunalul

Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția

necompetenței teritoriale invocată din oficiu, declinând competența de

soluționare a contestației în favoarea Tribunalului București, în temeiul

dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale

sub nr. 39947/3/2011, la data de 09 mai 2011.

Prin sentința civilă nr. 10960 din 07 decembrie 2012,

Tribunalul București a admis excepția necompetentei teritoriale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

S-a reținut că în prezent Legea nr. 19/2000 a fost abrogată

începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispozițiilor art. 196 litera a din

Legea nr. 263/2010.

S-a arătat totodată că la intrarea în vigoare a Legii nr.

263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la

deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale (fostele case de pensii ale M.A.N., a M.A.I. și S.R.I.) a

fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de

către instanța de la domiciliul reclamantului.

Art. 7 din Legea nr. 119/2000 arată că „(1) Procedura de

stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor

recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 27

decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată

la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 09 februarie 2011,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000,

fiind declinată către tribunalul de la sediul pârâtului.

S-a constatat că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, 1 ianuarie 2011, astfel că suntem în

situația în care legea 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat și se

pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența teritorială

absolută la sediul pârâtului.

Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare

potrivit dispozițiilor art 725 C. proc. civ, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr.

263/2010 sunt legi speciale cu privire la normele de procedură .raportate la

Codul de procedură civilă.

Când o lege specială (19/2000),care reglementează un

anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență,este

înlocuită cu o altă lege (263/2010) și aveam o altă lege specială (119/2010)

care face trimite la normele de competență din legea abrogată, se aplică noua

lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

S-a reținut că Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la

dispozițiile codului de procedură civilă dar acesta reprezintă legea generală

în materie de procedură astfel că prin analogie se poate interpreta că, și în cazul

în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competența

fiind o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat că face

trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea

prevedere.

În finalul considerentelor s-a arătat că o lege

abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea

stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată

aplicare, prin respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul

judecății.

Constatând intervenit conflictul negativ de competență,

Tribunalul București, în conformitate cu art. 21 și art. 22 C. proc. civ. a

înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea soluționării

acestuia.

Cu privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte

reține următoarele:

Cererea dedusă judecății este o contestație împotriva

deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă

sectorială de pensii, și anume C.P. din cadrul M.A.N.

Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010,

iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 09 februarie 2011.

La data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr.

19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva casei naționale

de pensii și asigurări sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,

respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit.

a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 09

februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010,

„cererile îndreptate împotriva casei naționale de pensii publice, a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I.

și S.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către

instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, se

reține

că norma de competență aplicabilă în

cauză este cea cuprinsă în art. 154

din Legea nr. 263/2010, în vigoare

la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere

împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din

Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul

reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la

domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie

2013.